Cinderella...

XIV

Acasa m-am asezat pe pat si mi-am tras rasuflarea. Mi-am dus mana la încheietura, acolo unde o duc de obicei ca sa ma linistesc. Dar lipsea ceva...unde era bratara mea? Mi-am intors capul intr-o parte si alta a camerei, cercetand-o speriata. Nu era! Nu era nocaieri! Bratara aceea era cel mai important lucru pentru mine! Tata mi-a daruit-o la ultima mea zi de nastere in care l-am avut alaturi. Era tot ce mi-a ramas de la el, inainte sa moara. Lacrimile au inceput sa imi curga pe obraji. Nu puteam sa cred ca o pierdusem! Eram asa o proasta! Probabil a cazut cand fugeam de acel baiat...Aveam de gand sa ma intorc pe drum sa o caut. Am iesit din casa si am mers inapoi spre cizmarie, spre scoala, dar nu era nicaieri!M-am uitat pe fiecare margine de drum, prin tufis, dar nu era nicaieri... M-am intors dezamagita acasa. Stiam ca pentru unii era doar o bratara, dar...pentru mine era foarte importanta. Aveam pe ea mai multe pandantive. Unele de la tata, iar pe celelalte le primeam de ziua mea de la Alan. In fiecare an. Dar acum...nu o mai aveam. Eram o idioata!O proasta, o naiva...Trebuia sa am grija de ea!Dar am dat-o in bara. Cum fac mereu...