Imediat ce clopotelul a sunat am fugit din clasa spre sala de mese. Nu era nimeni acolo, fiindca pauza de pranz e peste 2 ore, asa ca nu avea sa vina nimeni acolo. Nu voiam sa vorbesc cu el, sa ma fac de ras. Devenisem paranoica, sinteam ca toti ma privesc si ca ma judeca. Nu doar pentru faptul ca acel baiat m-a auzit cântând, ci si pentru ca am fugit in seara aia de el si pentru ca il evitam si in principal pentru ca nu puteam lega mai mult de 7 cuvinte cu cineva in afara de Alan sau mama. Imi era frica sa vorbesc cu oricine. Stiam ce reactie urmau sa aiba si nu voiam sa simt acel sentiment, desi il cunosteam foarte bine. Stiam cum era sa iti fie rusine de oricine. Era de parca ai omorat pe cineva, dar nimeni nu stia asta. Si trebuia sa te lupti cu tine insati, iar constiinta te omoara incetul cu incetul. Nu voiam sa ma gaseasca, si nici nu voi incerca sa il caut, in ciuda acelei seri. Nu mi-l puteam scoate din cap. Privirea aia si sentimentul familiar pe care il aveam, desi nu m-am apropiat niciodata de nimeni. Stiam ca el nu avea habar cine sunt, iar eu nu stiam cine e el, dar...daca m-a recunoscut o data doar dupa voce, o putea face iar. Nu...nu voiam ca asta sa se intample.
I-am trimis mesaj mamei din ora, ca sa nu am timp sa vorbesc cu cineva. Dar, din pacate, mama a spus ca nu poate veni, asa ca am mers singura acasa.
CITEȘTI
Cinderella...
القصة القصيرةBritt este o fata timida,care isi ascunde talentul de lume.Pana cand acesta este descoperit de o persoana care se indragostesfe de ea. Viata ei este parca o copie a povestii Cenusaresei.
