Cinderella...

XXIX

Si de vreo jumatate de ora stateam pe o canapea ascultând muzica din boxe. Ii multumesc din suflet varului meu pentru aceasta seara "de neuitat". Mereu imi dadea impresia ca de data asta va fi diferit, dar nu era niciodata. Nu intelegeam ce rost avea sa ma pregatesc atat. Imi faceam sperante false. Am simtit o mica vibratie din plicul pe care il aveam in mana, asa ca am deschis-o si am vazut ca telefonul meu suna. Am iesit din clădire, unde alti adolescenți beau, vorbeau sau fumau. Eu am mers in lateralul clădirii si am raspuns la telefon.

Eu:Alo?

Mel:Britt, stiu ca nu esti acasa, dar am nevoie urgentă de tine! Anne nu adoarme si e foarte tarziu pentru ea. Te rog, ajuta-ma!

Eu:Nu stiu daca pot...sunt oameni in fata clădirii.

Mel:Pai mergi in spate.

Eu:Ok...

Mel:Imi pare rau ca te pun să faci toate astea, dar chiar nu am gasit o alta solutie!

Eu:E ok...

M-am mai uitat o data in toate partile, sa fiu sigura ca nu ma aude nimeni si am inceput sa ii cant.

Eu:Twinkle, twinkle, little star
How I wonder what you are
Up above the world so high
Like a diamond in the sky
Twinkle, twinkle little star
How I wonder what you are...

Mel:Ok...nu a adormit, dar s-a mai linistit. Mai incearca ceva. Te rog!

Eu:Bine...So you can keep me
Inside the pocket of your ripped jeans
Holding me closer 'til your eyes meet
You will never be alone
Wait for me to come home...

Mel:Mersi mult! Imi pare rau ca te-am deranjat! Distractie plăcută in continuare!

Eu:Mersi!

Si ce mai distracție... Am inchis apelul si l-am pus in geanta. Am simtit cum o mana se pune usor pe umărul meu si am tresărit, intorcandu-ma speriată. Inima aproape imi sarise din loc si nu s-a linistit nici dupa ce am vazut persoanele de langa mine. Louis si Erik se uitau mirați la mine. Păreau blocati. Speram sa nu fi auzit nimic, desi era imposibil sa nu o fi facut.

Louis:Tu...tu cantai?

Ma uitam si eu speriată la ei. Nu puteam sa cred ca au auzit... Bine, era normal sa audă. Din acel moment am considerat ca s-a terminat cu "viata" mea. Era buna de dus la cimitir. Cei doi asteptau un raspuns, iar primul impuls a fost sa dau din cap negativ.

Erik:Pai...nu mai e nimeni in partea asta.

Bravo, desteapto! Eram singura in zona aia. Am vrut să dau inapoi si sa fug, in ciuda faptului ca eram pe tocuri si as fi putut face contact cu asfaltul, dar nu aveam pe unde. Totusi, ma depărtam de ei cu pasi mici.

Louis:Tu...tu esti fata, nu?

Eu:C-ce f-fatat?

Acesta s-a apropiat de mine si si-a pus mana pe umărul meu zâmbind.

Louis:Tremuri la fel de mult ca in seara balului mascat... tu esti!

El m-a tras in brațele lui, oferindu-mi o imbratisare călduroasă. Eu pur si simplu stăteam dreapta. Oamenii ma îmbrătisează de mila, aparent.

După cateva secunde ne-am depărtat din imbratisare, iar el imi zambea. Eu eram la fel de speriată. Tremuram toata. Acesta a tresarit, ca si cum si-ar aminti ceva. A dus mana spre buzunarul pantalonilor si s-a pus in genunchi in fata mea. Ok, ce Dumnezeului se intampla?!

Louis:Imi dai mana?

I-am intins mana speriata. Ce are de gand sa faca?Avem 17 ani. Eram mici, nu ca m-ar vrea cineva pentru tot restul vietii...Sau macar o parte din viata... Acesta mi-a pus ceva in jurul incheieturii, iar cand m-am uitat mai bine, era bratara de la tata. Am ramas cu gura cascata, uimita si entuziasmata ca in sfarsit o recuperasem.

Eu:Multumesc!

Nu puteam sa cred ca o am iar! In sfarsit! In mintea mea, pe jumatate saream in sus de bucurie, iar pe cealalta eram terifiata. Nu puteam sa am incredere pur si simplu ca el se va comporta frumos si ca nu va incepe sa isi bata joc de mine, cum se intampla de obicei. Poate totul a fost un joc.

Louis:Nu imi dau seama cum de nu am inteles mai devreme!

Acesta si-a intors privirea spre clădire, din care se auzea muzica.

Louis:Hai sa dansăm!

Eu:N-nu... s-sti-iu...

Louis:Ba stii! Ai fost grozavă la cealalta petrecere! Haide!

M-a luat de mana, tragandu-ma inapoi la petrecere. Inima imi batea si mai tare. In mijlocul unei petreceri era un loc perfect pentru a face de ras pe cineva. Si-a pus mana pe soldul meu, iar eu pe umărul lui, tremurând. Ii evitam privirea. Încă nu am inteles ce se intampla.

Louis:Ai niste ochii superbi! Daca m-ai si privi ar fi dragut!

Am simtit cum obrajii mei se irosesc si m-am uitat spre el. Bine, nu am inceput sa ma holbez. Oscilam intre el si podea pana m-am obisnuit cu privirea lui. Erau exact aceiasi ochi din seara balului trecut. Si vocea...abia atunci am observat ca era a lui. Cat de proasta am fost...trebuia  să îmi dau seama mai devreme.

Louis:Deci...sa stii ca de acum nu mai ai scăpare! Va trebui să imi canti zi de zi!

Eu am tras aer in piept ingrijorata. Daca credeam pentru o secunda ca ma puteam linisti, ceea ce mi-a spus a alunga orice impacare.

Louis:Nici nu stii cat de mult te-am cautat! Am iesit cu toate fetele din scoala ca sa te găsesc! Si nu o să mă mire daca se lanseaza vreun zvon cum ca dau audiții pentru vreo trupa!

Eu:S-serios?...

Louis:Da! Le rugam pe toate sa imi cante! Cum am facut si cu tine, doar ca tu nu ai acceptat...

Deci de aceea toate fetele vorbeau despre ieșirile cu Louis. Si de aceea a insistat sa ii cant. Si in final...de aceea a vrut sa facem proiectul impreuna...  stiam ca trebuia sa fie ceva. Nu m-ar alege nimeni pe mine. A inceput sa imi dea atentie atunci cand a inceput sa isi dea seama ca as putea fi ceea ce il interesa.

Louis:Te-ai întristat... Ce s-a intampla?

Eu:N-nimic.

Louis:Nu inteleg de ce esti asa timidă. Ar trebui sa te deschizi mai mult!

Nici nu stiu cum ar fi trebui să mă comport. As putea sa ma bucur, pentru ca in sfarsit cineva ma suporta si voia sa vorbească cu mine. Dar, totusi, pana atunci am fost singura, iar el dintr-odata a inceput sa ma observe dupa ce mi-a auzit vocea. Mie nu mi se parea normal. Nu putea fi asa. Trebuia să fie ceva care să mă convinga. Poate doar incearca sa para ca se apropie de mine ca apoi sa ma raneasca mai tare.

Louis:Deci...e ultima săptămână de scoala...asa ca eu zic sa iti pregatesti cateva cântece!

Exagera. Dupa ce afla, cu siguranta tot interesul avea sa dispara. Asa ca nu stiam daca sa ma linistesc, sau sa fiu dezamagita.

Louis:Ai incercat sa participi la vreun concurs?Sunt sigur că ai ajunge departe.

Eu:Nu...

Louis:Ok....