LXVIII

202 17 1
                                    

Am mers la el inainte sa adorm si dimineata imediat ce m-am trezit. Dimineata l-am ajutat sa manance. Am stat impreuna si ne-am tinut unul altuia companie. La programul de vizita mama a stat doar o ora,fiindca avea ceva treaba, dupa care am mers la el. Familia lui inca era acolo si au insistat sa raman cu ele. Dar dupa doar cateva minute usa salonului s-a deschis larg si pe ea au intrat mare parte din colegii nostrii de clasa. Erau foarte veseli si faceau destula galagie,incat l-au facut si pe el sa zambeasca.

Erik:Fratele meu!

Acesta s-a apropiat de Louis, aplecanduse pentru o imbratisare ca intre frati.

Erik:Britt! Sper ca ai grija de bijuteria asta ruginita!

Eu:Am grija, stai linistit! Si nu il mai numi asa!

Erik:Imi pare rau, sefa!

Toti au inceput sa vorbeasca cu el si sa se asigure ca e bine, acesta spunand cand putea ca eu am grija de el si il ajut, chiar daca ii era destul de greu sa vorbeasca. Doctorii spun ca a fost un mare soc pentru el si e normal sa fie destul de speriat, asa ca se poate sa inceapa sa vorbeasca mai greu. Dar vom astepta.

Cinderella...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum