Cinderella...

LXVIII

A fost o saptamana plina de distractie. Am mers in multe locuri, am petrecut timp cu Alan, si parca a trecut prea repede vacanta asta. Dar trebuie sa recunosc, imi era foarte dor de Louis. Alan m-a insotit pana in aeroportul din Miami, iar dupa ce ne-am luat ramas-bun am urcat in avion. Zborul era foarte emotionant. Doar ma intorceam acasa dupa doua saptamani! Abia asteptam sa ii vad pe ceilalti! Am vorbit cu Louis, Sam si Erik ca maine sa ne intalnim la o cafenea ca sa ne vedem. Mama a spus ca vine sa ma ia din aeropirt.

Am ajuns in Londra! Am coborat din avion si mi-am luat bagajele. Cand sa intru in aeroport,in fata usii erau toti colegii mei, Sam, mama si si cativa oameni pe care nu ii cunosteam, dar care pareau si ei bucurosi sa ma vada.  Ei au inceput sa faca galagie iar eu stateam blocata acolo, incepand sa plang. Ei...ei au venit aici sa ma astepte pe mine?Nu puteau astepta pana ne vedeam la scoala?  E foarte ciudat ca dupa toti anii astia in care nu vorbeam cu aproape nimeni,sa ii vad pe ei aici, bucurandu-se pentru mine! Am simtit cum cineva m-a imbratisat,venind cu viteza spre mine. Mi-am dat seama ca era Louis si mi-am pus mainile in jurul gatului sau. Cat de dor mi-a fost de el! Cat de mult imi doream sa il imbratisez!Simteam o emotie speciala simtindu-l iar langa mine! El si-a intors capul si mi-a dat un pupic pe obraz. Nu voiam sa ii dau drumul,dar ar fi fost cam urat fata de cei de aici. I-am salutat si pe ceilalti, dupa care l-am intrebat pe Louis despre acei oameni pe care nu ii cunosteam.

Eu:Cine sunt ei?

Louis:Fanii tai!

Eu:P-p-poftim?

Louis:Ei sunt fanii muzici tale si a lui Sam!Stiau ca te intorci azi si si-au dorit sa fie aici.

Eu:Nu pot sa cred....

Eu?Eu am fani?De ce? Nu sunt o persoana cunoscuta. Nu s-a scris depre mine in ziare sau la stiri. Nu am fost in articole pe net. Sunt foar o fata normala. Dar ei ma apreciaza...