Cinderella...

XXI

Eu:F...f...frecv..frcv...

Respiratia imi era foarte rapida. Simteam ca aerul nu imi patrunde in plamani. Si faptul ca toata lumea ma privea cum ma fac de ras nu ma ajuta. Simteam cum picioarele imi cedeaza,dar totusi ceva ma tine in picioare .

Profesorul:Domnisoara Parker...

Ma uitam in jos,incercand sa ma calmez. Simteam cum ametesc,iar inima imi batea mai repede ca la maraton.

Profesorul:Iesi putin si linisteste-te.

Cum am auzit asta am iesit din clasa . Auzeam rasete si voci in spatele meu. "Idioato...", "Ce proasta e...".Lacrimile au inceput sa imi curga pe obraji. Am mers in baie si am dat drumul la apa de la chiuveta. De asta imi era cel mai frica. Sa ma fac de ras.... am tras aer adanc in piept si m-am udat pe fata. Am inchis ochii ascultand apa cum curge. Am inchis-o si am revenit la realitate . M-am indreptat spre clasa, parca picioarele mele mergend fara mine. As fi vrut sa intru, dar nu puteam asa, plângând. M-am sprijinit de perete si am continuat sa plang. Mereu ajungeam asa... sa ma fac de ras. Mai ales in ultima perioada si nu intelegeam de ce. Totul incepuse dupa intamplarea din biblioteca. Eram o rusine... nu insemnam nimic...nu puteam face nimic. Daca ieseam din camera mea eram moartă. Colegii aveau dreptate. Eram o proasta care nuputea sta pe propriile picioare. Poate de aia a plecat tata. Acum nici bratara nu ma putea ajuta, findca am pierdut-o...

Am auzit si simtit usa deschizandu-se, in fata mea aparand o pereche de tenesi negrii. Mi-am ridicat privirea si l-am vazut pe Louis in fata mea. Mi-am lasat privirea inapoi pe podea, iar el s-a lasat in jos, langa mine.

Louis:Hey... linisteste-te..

Cu siguranta asta a facut diferenta.

Louis:Nu mai plange...

Eu:N-nu...pot...

Louis:Nu s-a intamplat nimic. Sunt sigur ca profesorul o sa iti mai dea o sansa.

Eu:...

Louis:De ce plangi defapt?...pentru ca nu cred ca e din cauza unei note.

Eu:....

Continuam sa plang. Nu ii puteam raspunde. Imi era prea rusine. Nu ma puteam deschide asa in fata lui. Pana la urma singurul lucru care ne lega era ca stateam in aceeasi clasa. Atat. Nu eram prieteni, nici amici...ne cunoasteam. Si atat.

Eu:D-de....c-ce...ai v-ven-nit?

Louis:Cineva trebuia sa te aduca inapoi. Iar eu nu pot scrie... momentan... asa ca...eram liber.

Eu:Aha...

Louis:Mergem?

Eu:N-nu, n-nu...ma int-torc acol-lo...

Louis:De ce nu?...

Eu:T-toti...rad de m-mine....

Louis:Nu a ras nimeni... probabil ti s-a parut. Crede-ma! Ei nu ar face asta. Nu am rade unii de altii.

A schitat un zambet mic in coltul gurii, dupa care mi-a intins o sticla cu apa. Stai, era sticla mea.

Louis: Uite, ti-am adus asta. Sper ca nu te superi ca am luat-o din rucsacul tau.

Eu:E ok...

Mainile imi tremurau, dar mai incet. Am deschis sticla cu apa si am luat cateva inghitituri. Ce, chiar credeam ca ar fi veni el sa ma aduca in clasa? De ar face-o? Doar nu avea ocupatie. Doar nu ii pasa de mine. Nimanui nu ii pasa! M-am calmat si m-am ridicat de jos. Louis a deschis usa si m-a lasat sa intru. Mi-am cerut scuze de la profesor si m-am intors in banca.