Cinderella...

XXXII

Trecusem cu masina de casa lui, iar la un minut distanta am dat de o mica, mica, mica padure. Am coborat din masina si am mers dupa el pana am ajuns in fata unui cort de 2 metri cubi. Parea sa aiba o structura destul de stabila. Am intrat in acel mic refugiu, iar Louis a aprins o instalatie ce a luminat locul. Pe jos erau puse paturi si perne si era destul de primitor. Intr-un colt era o lada mai mare in care, probabil, isi tinea strictul necesar pentru a-si petrece timpul aici.

Louis:Ia loc!

Eu:Ok...

Louis:Asta e locul in care ma refugiez eu de obicei, dar fiindca avem nevoie de el ca sa te auzim...il folosim acum.

Ma simteam destul de ciudat sa stiu ca acela era locul lui si m-a adus aici pentru ca sunt prea timida sa cant in alt loc. Ne-am asezat amândoi pe paturile călduroase.

Louis:Bun. Sa te auzim!Care e cantecul tau preferat?

Eu:Am...nu...nu am un-nul...

Louis:Cel pe care l-ai cantat in biblioteca era cantat de Ed Sheeran, nu?

Eu:D-da...

Louis:Mi-ar placea sa il mai aud o dată!

Eu:Ok...

Am tras aer in piept incercand sa imi stapanesc tremuratul mainilor, vocii si orice alta forma de afisare a emoțiilor. Trageam ca fisperata de manecile puloverului, incat sa ini acopere mainile. Mi-am inchis ochii doua secunde, dupa care am inceput sa cant privind in jos.

Eu:So you can keep,me...
Inside the pocket of your ripped jeans...
Holding-

Privirea imi umbla peste tot, iar cand m-am uitat spre el il vedeam zambindu-mi si ascultand interesat, iar eu m-am blocat. M-am oprit din cantat si am zambit, pentru a nu-i arata ca eram de fapt speriata.

Louis:Continuă...

Eu:...

Louis:Poate te ajuta asta. Si daca ți-e greu sa treci de la podea la mine, incepe direct de la mine.

Eu:Ok...

El s-a intors spre masa si a scos din ea o chitara. A luat cateva acorduri si a inceput sa cante melodia. Am inchis ochii si am inceput sa simt ritmul muzicii. Am deschis ochii uitandu-ma la el, asa cum m-a sfătuit.

Eu:Loving can hurt, loving can hurt sometimes...
But it's the only thing that I know...
When it gets hard...you know it can get hard sometimes.
It is the only thing that makes us feel alive...

Dupa ce am cantat prima strofa, Louis mi s-a alaturat la refren.

Eu&Louis:We keep this love in a photograph...

Cand l-am auzit m-am optit si mi-am dus mainile la gura mirata. Acesta s-a speriat si s-a oprit.

Louis:Ce s-a întâmplat?

Eu:N-nimic....continua...

L-am lasat pe el sa cante refrenul, admirandu-i vocea. Cat de mult am putut sa ma fac de ras... el avea o voce uimitoare... nu eram nici la jumatatea nivelului lui. De ce am acceptat?...

Louis:We keep this love in a photograph...
We made these memories for ourselves
Where our eyes are never closing
Hearts are never broken
And time's forever frozen still...
So you can keep me
Inside the pocket of your ripped jeans
Holding me closer 'til our eyes meet
You won't ever be alone, wait for me to come home...

Acesta a terminat si s-a uitat la mine. Eu eram inca socata de talentul pe care il are.

Louis:Am...ce...de ce te-ai oprit?

Eu:Tu...t-tu...vocea ta...e minunata!

Louis:Eh, tu esti mai buna ca mine!Doamne...nici nu stii cat de mult te-am cautat!Si sunt, intr-un fel, mândru ca te-am gasit.Pot?

Cumva am inteles din privirea si gesturile lui ca voia sa ma imbratiseze. Eram foarte confuza in acel moment. Oare chiar era sincer?

Eu:Am...ok...

El s-a apropiat de mine si m-a imbratisat, eu rămânând dreapta pe langa el.