Roses from Robert

15 octombrie 2017~Robert

M-am trezit, era weekend. Nu aveam chef de absolut nimic. Așteptam un mesaj, sau măcar să mă sune, dar nimic. Am auzit niște țipete de la parter. Mama și tata iar nu se înțeleg.

      Uneori aș vrea pur și simplu să nu mă mai trezesc, dar după mă gândesc că totul ar fi așa de simplu dacă aș dispărea, unde mai e distracția?  
Mi-a vibrat telefonul, am tresărit, m-am ridicat val-vartej, mi-am scormonit ghiozdanul, nimic, am căutat în geacă, nimic. Unde putea fi? Când văd o lumină sub pat. Era sub pat....
Mă chinui, dau cu capul, scap două cuvinte interzise, dar recuperez telefonul. Mă suna Aedrien, un prieten.

Ce faci?
Dorm.
Încă? E 15 frate.
E weekend, dă-o-ncolo de trezit devreme.
Vi la petrecere diseară?
Ce petrecere?
Ai dormit cam mult, băiatule. E la Lucas acasă.
Nu știu, sincer sunt cam amețit. Am și teme de făcut, de citit, o grămadă.
De când te-ai cumințit așa? Ți-a băgat vreo pisicuță ceva în cap?
Pisicuță? Nu, hai lasă-mă că vreau să dorm.
Tu pierzi, hai pa!
Pa!

Nu aveam dispoziția necesară pentru o petrecere. Nu mă puteam gândi decât la ea.
După mult timp de așteptat, telefonul îmi vibrează.

Tu chiar nu ai de gând să te oprești?

Era număr privat, dar mi-am dat seama ca era ea.

Răspunde-mi!
Potol, tu ești cea care mi-a dat mesaj.
Și acum mai faci și pe inocentul.
Mda, nu o să mă opresc.
Ce vrei de la mine?
Păi știi, e o petrecere la Lucas acasă, băiatul de la 12C , și aș vrea să vi cu mine.
Esti sănătos la cap? Mâine e luni, avem școală, plus că nu merg la petrecerile celor din ultimul an.
Haide, o să îți placă. Poate o să ai ocazia să afli cine e tipul cu trandafiri.
Văd eu, poate e doar o farsă și n-o să îți faci prezența la petrecere. Dar poate vin, cine știe.
Bine, ne vedem acolo la 20. E ok?
Mda, cum zici tu. Pa.
Pa!

20:00

Eram acolo, la petrecere, observându-i pe toți cum se distrează, dar nici urmă de ea. După jumătate de oră o văd că intră în casă. Era atât de frumoasă. Voiam să merg să îi spun asta, să o îmbrățișez și să îi spun tot ce ar putea știi despre mine, dar nu puteam face asta, nu eram pregătit.
— Ce ai omule, parcă vezi fantome, spuse Aedrien apropiindu-se de mine.
— Mda, îmi aduci și mie ceva de băut?
— Sigur, sigur, cu ce să te servesc?
— Combustibil. (un fel de energizant cu alcool)
— Ești pus pe treabă azi, hă?
— Să zicem.

După am băut câteva pahare, am văzut-o că se grăbea spre baie. Era ceva cu ea. Merg, bat la ușă, nu răspunde nimeni. Intru și o văd leșinată. Băuse. Inocenta mea floare. Am luat-o și am dus-o la mașină. Trebuia să o duc acasă. Nu pot să cred că făcuse toate astea pentru mine, doar că să mă întâlnească. Am dus-o acasă, am urcat pe scările din spate și am dus-o în camera ei. Nu îi văzusem camera până acum, era plină de fotografii și desene. O pun in pat, o învelesc și o sărut gentil pe frunte. Am plecat.
Era prea târziu să mă întorc la petrecere. Am ajuns acasă, muream de beat și miroseam oribil. Totuși mă bucuram că am văzut-o pe ea, cum nu am mai văzut-o până acum.

N/A:capitol lung :)))
Enjoy.