Roses from Robert

16 octombrie 2017~ Rachel

11:00
Mă trezesc buimacă, neștiind ce s-a întâmplat cu mine aseară și cum ajunsesem acasă. Nenorocitul ăla m-a lăsat baltă. Cum am putut fi atât de naivă?! Era 11, întârziasem deja la școală, pierdusem două ore, așa că nu am mai văzut rostul în a fi azi prezentă. Plus că miroseam oribil și machiajul mi se întinsese pe toată fața. Mi-am făcut un duș, m-am schimbat, mă simțeam confortabil, totodată aveam idei vagi despre ce mi s-a întâmplat aseară. Când am ajuns, câteva fete din ultimul an m-au luat la dans, am băut câteva pahare de nu-mai-știu- ce, am vomitat de câteva ori. Îmi amintesc că la un moment dat, voiam să mă întind, m-am dus la etaj, am căutat o cameră liberă, însă am dat de Lucas care avea "o aventură " cu colega mea de clasă Loren. Îmi venea să vomit din nou. Am dat fuga la baie, amețită, am căzut pe jos. Îmi amintesc că cineva a intrat, nu îmi mai simțeam picioarele, eram amețită, îmi era frig, iar după, am simțit căldură, mă simțeam în siguranță. Nu-mi puteam aminti multe.

Te-ai trezit, prințesă?
Tu întrebi? Nici măcar n-ai venit la petrecere, m-ai lasat acolo. De ce faci asta? Ce mai vrei?
Îmi pare rău, prințesă, chiar nu am putut ajunge, am avut treabă cu tatăl meu.
Puteai sa îmi zici, aș fi înteles. De ce îmi ascunzi lucruri? De ce îți e teamă că vei fi judecat? Nu te judec. Te rog, doar spune-mi ce treabă ai cu mine.
Treaba e că nu știu cum să mi te scot din cap, e ca o răceală pe care nu o tratezi, și nu vrei să se trateze. Parcă vreau să nu îmi treacă. Ești răceala pe care mi-am dorit-o mereu. Te rog, nu mă lăsa singur.
Nu te las, dar te rog, ai încredere în mine, nu pot să am încredere în tine dacă nici tu nu ai în mine.
Trebuie să plec prințesă, ai grijă de tine!
Hei, nu, te rog. Trebuie să știu ce vrei de la mine.
Te rog.
Nu mă lăsa sigură.