Roses from Robert

20 octombrie 2017~Rachel

02:28
Nu aveam somn. Orice aș fi făcut, nu puteam adormi. După ceva timp în care am meditat la tot ce mi se întâmplase în ziua precedentă, îmi amintesc că nu deschisesem încă biletul. Mi-am luat ghiozdanul, am scormonit și l-am luat. Mereu am avut emoții când citeam biletele.

"Ce n-aș da să fiu o lacrimă, să curg pe obrazul tău, să mor pe buzele tale, pe când o rază caldă de soare va soarbe într-un târziu urma lacrimei ce cândva, mai mult ca sigur, tu o vei uita.
Știu că probabil nu sunt primul care vrea să danseze cu tine la bal, nici ultimul, dar vreau să fiu cel care te va simți aproape în noaptea aceea. Vreau să fii lângă mine, să te strâng în brațe, să îți simt bătăile inimii și să te vadă zâmbind.
~tipul cu trandafiri~"

Tu chiar m-ai invitat la bal?
Trează la ora asta? Vezi că mâine ai școală.
Chiar ai de când să mi te arăți?
Cine a spus ceva de dezvăluirea identității mele?
Cum mă inviți la bal, dar nu îmi vei spune cine ești?
Cam așa.
Dar îmi voi da seama cine ești.
Nu prea cred.
O, ba da.
Noapte bună prințesă, ai grijă de tine!
Noapte bună, și tu la fel!

10:10
Am ajuns la școală, cum era vineri, se făceau ultimele pregătiri pentru bal. Cam prea mult entuziasm fals pe ei. Grăbesc pasul, ajung la dulap, dar nu găsesc nici trandafirul, nici biletul. Am mers în clasă, pupitrul era gol. Ce se întâmpla?