23:28
Hei!
Bună!
Esti?
Trează la ora asta?
Treaz la ora asta? Uite, știu că vrei să continui cu iletelele anonime și trandafirii, dar am nevoie să știu cine ești. Nu pot avea încredere în cineva pe care nu îl văd, nu îl cunosc și nici măcar nu îi știu numele. Te rog, înțelege-mă!
Hei!
Te rog răspunde!
Zi-mi ceva!
Era clar că nu puteam continua așa. O speriam, și nu voiam asta. Voiam opusul, să se simtă în siguranță, dar nu te poți simți în siguranță cu cineva pe care nu îl cunoști.
Trebuia să fac ceva. Era evident că nu îmi voi dezvălui identitatea deodată. M-am ridicat din pat, am aprins lanterna telefonului și am început să caut unica mea soluție.
Era vorba de un portret pe care mi l-a făcut un artist francez vara asta când am fost în Paris. După ce l-am găsit, am luat o foarfecă și am început să îl decupez. Am tăiat câteva bucăți din el și le-am pus sub forma unui puzzle. Am luat o foaie de hârtie și am scris biletul. Am luat una din bucățile portretului și am pus totul într-un plic.
N/A: urmează multe surprize, deci fiți pe fază.
CITEȘTI
Roses from Robert
Short StoryNu erau deajuns 365 de zile pentru a-i arăta cât o iubește. Asta era el, era compus din fiecare moment petrecut împreună, fiecare zâmbet, fiecare întâlnire neașteptată a privirilor. Nu își călca orgoliul pentru oricine, însă i s-au aprins călcâiele...
