E ciudat că a început să îmi placă. Nu vreau să se ducă, să mă lase singură, dar nu pot avea încredere oarbă în el. Oricine ar fi. Se joacă cu mintea mea, mă înnebunește complet. De unde să pot avea încredere în el dacă se joacă cu mine?
Astăzi, ca de obicei, am găsit un trandafir și un bilet. Mai era ceva. Era un desen cu un ochi. Parcă era o bucată dintr-un portret. Oare chiar avea de gând să îmi arate cine e, sau era vreun joc de-al lui?
Chiar ai de gând să-ți dezvălui identitatea?
Așa se pare.
Da, dar nu îmi pot da seama doar cu un ochi.
Normal că nu e decât un ochi. O să îți dai seama la timpul potrivit.
Mă înnebunești!
Și tu pe mine, pa prințesă!
Pa!
CITEȘTI
Roses from Robert
Short StoryNu erau deajuns 365 de zile pentru a-i arăta cât o iubește. Asta era el, era compus din fiecare moment petrecut împreună, fiecare zâmbet, fiecare întâlnire neașteptată a privirilor. Nu își călca orgoliul pentru oricine, însă i s-au aprins călcâiele...
