Roses from Robert

23 octombrie 2017~Rachel

Atenție! Multe dialoguri din pură lipsă de inspirație. Enjoy!

—Blake, așteptă-mă, unde mergi?
—Te-am căutat peste tot, unde ai fost?
—Pe aici, nu am plecat, am văzut că te distrai cu prietenii tăi și nu am vrut să te deranjez.
—Nu contează ce făceam, tu ești mai importantă, ok?
—Bine.
—Ești obosită, vrei să mergi acasă?
—Nu, adică am vorbit cu Parker și aș mai vrea să stau cu el, mă duce el acasă.
Nu i-am spus adevărul, sunt mereu un spin în coasta lui și asta mă enervează la maxim. Parker este cel mai bun prieten al meu, pot conta pe el când vine vorba de a-mi minți fratele.
—Ai grijă, să fii acasă înainte de 1:30, ai înțeles?
—Da, am înțeles. Pa!
Am mers la Parker, voiam să mă ducă acasă.
—Parker, hei!
—Hei, ce faci?
—Păi bine, am nevoie de ceva, te rog, ești singurul care mă poate ajuta.
—Vrei acasă, nu?
—Da, poți să mă duci, te rog? am spus eu cu o fată de cățeluș plouat.
—Da, sigur, ce nu fac eu pentru tine?!
—Mersi!

00:35
—Mersi că m-ai condus, îți rămân datoare.
—Hmm, păi ce ai zice de tema la literatură, ar fi grozav.
—Da, da, condu cu grijă, pa!
—Pa!

Am intrat pe aleea casei mele, era liniște. Mașina lui Blake nu era încă în parcare. Rămăsese să se distreze. Îl înțelegeam, era ultimul lui bal de toamnă.
Am intrat în camera mea și m-am pus în pat. Mă holban insistent la tavan. Brusc lănțișorul mi-a captat atenția. Mă uram pentru simplu fapt că îmi plăcea.

Ai ajuns? Ești ok?
Da, mersi. Tu cum ești?
Obosit, dar mă gândesc la tine.
Prea multe dulcegării pentru o noapte, nu crezi?
Bine, noapte bună prințesă!
Noapte bună!