Zeii din Infern

19. Plăceri din os

În noapte se auzeau șoapte ce răscoleau însuși cenușa pământului. Șoapte goale, întoarse într-nsele ce străbateau pustiul în căutare de pradă.

La poalele castelului acolo unde umbrele se întâlnesc, scântei se făceau văzute. Semețe și zglobii.

Apăreau din ce în ce mai multe. Un ghem de scântei ce se mănânca formând un întuneric și mai dens.

Infernul era sub presiune. Infernul era plin de oase și cenușă, burți goale și colți ce duceau dorul cărnii.
Cerul va fi senin în această noapte.

*

Sofia își dădu capul pe spate înghițind dintr-o dată poțiunea preparată. Roti bolul între degete. Îl întinse înapoi lui Damian.

El doar își înclină bărbia, așteptând. Sofia lăsă un oftat crezând că va scăpa fără să trebuiască să înghite și ce rămăsese pe fund.

--De ce numesc uroi? Și cum de e Cassy unul? Asta înseamnă că sunt și eu un uroi?

Sofia întrebă abia respirând printre înghițituri. La ultima gură, cum întrebarea veni mai pe nerăsuflate, lichidul coborâse pe parte greșită în drumul spre stomac.

Se lăsă în față tușind. Cum se sprijini pe coate își simțea și greutatea aripilor trăgând-o în spate. Încă purta pelerina pe care i-a dăduse Damian. Sofia nu și-a mai scos-o de pe ea de când a primit-o.

Damian îi smulse bolul din mâini. O bătu ușor pe după ceafă, atent să nu-i atingă aripile.

--Dacă pui atâtea întrebări înseamnă că nu ești destul de obosită.

Sofia își cuprinse obrajii în palme, îndreptându-și privirea spre el.

--Îmi răspunzi?

--Nu.

--De ce?

--Nu am timp acum.

Murmură Damian pe jumătate distras. Stătea pe marginea ferestrei privind spre stradă. Ținea atât de strâns cortina în mână încât părea că o va atrage jos în orce moment din suportul ei.

Violeta o lovi cu piciorul pe Sofia. Lovitura veni și trecu ca un arc, dar durerea era cea care rămase.
Sofia își mută atenția de la Damian, masându-și piciorul o privi pe Violeta cum doarme înghesuită între Sofia și Cassius.

Camera pe care au găsit-o pentru noapte era abia destul de mare cât să-i cuprindă pe toți patre.

--Demona va sta cu noi?

Întrebă Sofia strângându-și mai cu putere pelerina în jurul ei.
Damian lăsă perdeaua să cadă la locul ei.
Se întoarse lângă Sofia unde își lăsase preparatele.

--Dacă te referi la Gagari, spune-i pe nume, Tavra. Nu sunt ghicitor.

--De cine altcineva aș fi putut să întreb?

Sofia își încrucișă brațele la piept. De ce nu putea măcar odată să-i facă pe plac și să-i răspundă drept la întrebări?

--Ai mai făcut exerciții?

Întrebă Damian, mâinile lui impresionând prin dexteritatea cu care alegea borcanele și își adună masa de lucru improvizată.

Sofia continuă să se uită înspre ce făcea el fără să răspundă.

--Tavra, trebuie să faci ce-ți zic mă auzi? Nu o să poți să-ți folosești aripile dacă nu și crede-mă nu vrei să fii atât de vulnerabilă în lumea asta.

Sofia își încrucișă degetele atât de puternic încât pielea îi devenii gălbuie-verzuie.

Nu vrei să fii atât de vulnerabilă. Cuvintele îi vâjâie în urechi ca o furtună, un stup de albine sau purici pe televizor.

Ce vrea ea? Nici Sofia nu mai știa. Îi era greu să-și amintească. De ce ajunsese aici? Cum de a ajuns în Infern?

O întreabase pe ea cineva ce voia? Nu. Doar Haide Sofia după mine; ,eu știu mai bine, Sofia; folosește-ți aripile, Sofia.

Damian nu băgase în seamă, ori pentru că nu observase ori pentru că îi era indiferent, tumultul de emoții care o scutura pe Sofia.

Dintr-o dată ușa se trântită de perete și o anumită demonă își făcu loc prin intrare în patru labe.
Se trântește de-a binele pe podea și închise ușa cu repeziciune sprijinindu-se pe ea. Respiră sacadat. Ochii ei erau larg deschiși luând în privire ceilalți patru rezidenți ai cămăruței.

--Ai fost urmărită?

Întrebă Damian tensionat.
Violeta și Cassian fură și ei treziți de zgomtul provocat de Der-Gagari.

Aceasta își relaxează umerii, își lasă capul pe spate și un râset puternic îi scutură întreg corpul.

Damian își încrucișează brațele la piept.

--Ai fumat os?

O întreabă, furie alimentându-i umbrele.

Sofia zărea din colțul ochiului mici scântei ce dacă n-ar fi știut mai bine i-ar fi confundat ca licurici.
Demona se târâi pe coate și în genunchi luând în brațe picioarele Sofiei.
Îi sărută tălpile, sau cel puțin încercase.

Sofia se trase atât de repede din calea demonei că până și Damian rămase o clipă uimit de viteza lui.

Violeta încercă să o împingă pe Sofia la o parte, dar ea se urcă și se ținu și cu mai multă forță în poalea Violetei.

--Gagari dacă mă pui să folisesc pe tine fier o să regreți.

Vocea lui Damian parcă o scoase cât de cât din transă. Demona se opri, zâmbind, atât de aproape de Sofia își arătă colții în zâmbet.

Se retrase, iar Sofia se rostogoli în față. Violeta are forță în brațe, constată Sofia masându-și creștetul.
Der-Gagari lăsă un râset uscat. Sughiță și apoi râgâi.

--Ce e cu ea?

Întrebă Sofia încercând să se rostogolească pe cealaltă parte. Aterizase pe aripi. Spera că nimic nu s-a rupt.

Damian caută prin geanta cu poțiuni. Murmurându-și sieși:

--Ar trebui să o las așa. Consum provizii numai bune pentru apucăturile unui mercenar.

Ridică o cutie plină vârf de bucăți de fier care semănau vag cu niște cuie; observă Sofia trâgând cu ochiul.

--E intoxicată asta e. Dacă vă prind pe unul dintre voi că se intoxică cu os... Nu avem timp de așa ceva! Fir-ar!

Consemnă Damian lăsându-se în genunchi lângă demona care vorbea în șoapte.

Violeta își dădu ochii peste cap și își încrucișă brațele la piept.
Se întoarse spre Sofia.

--Auzi, dacă mai ai apucături de genul și sari pe mine am să te prăjesc.

Obrajii Sofiei se înroșiră, dar înainte să apuce să spună ceva, țipetele înfundate ale lui Der-Gagari o distraseră.

Damian avea o mână încleștată peste gura ei. Sânge îi curgea pe brațe din locul în care cuie i-au fost înfipte în carne.

Sofia închise ochii și își strânse mâinile peste urechi.

~04.ian.2018; 07:26~