Zeii din Infern

3. În aşteptarea jocului

Se uită în jos spre golul ce se căsca.

Trage aer în piept în timp ce vântul suflă din toate părțile. O furtună stă să se apropie.

Luminile oraşului strălucesc cu putere şi par să fie stele pe pământ.

E pe un parapet.
Un fel de piatră veche. Pare turla unui castel.

Păşeşte în față, sub picioarele goale simte țigla umedă şi rece.
Picură încet.

Trage aer in piept.
Brațele îi vibrează.
Se ține de margine.

Furtuna vine, aerul se încarcă cu electricitate.
Întunericul se învârte în jurul ei.
Nici luna nu răsare.

Chemare.

Fără ezitare se aruncă in gol.

Broboane de sudoare se adunaseră pe ceafa Sofiei.

Îşi trecuse mâna peste pielea umedă încercând să îndepărteze transpirația.
Se ridică, scaunele de plastic lăsând un zgomot sâcâietor sub mişcarea ei. Adormise pe holul spitalului.

Din când în când câte o asistentă mai traversa coridorul ducând câte un pacient sau ghidând vreun apropiat.
Becurile albe ale neonului îi zgâriau retina.

--Poftim.

Mirosul cafelei o lovi brusc.
Sofia deschise ochii dintr-o dată.

Se linişti privind paharul de carton umplut până la vârf de cafea.
Prinsese între mâinile amorțite paharul şi sorbi din licoarea salvatoare.

Se uită înspre vărul ei:

--Cum e? Ceva veşti cât am ațipit?

Băiatul continuă să fie captivat in orice vedea in revista din poala sa.

--Cassy!

Îl înghionti Sofia.

Cassy, vărul ei, se întoarse spre ea mirat.

--Ce e? Nu-ți place cafeaua? Numai dinastea erau. Suntem într-un spital.

Sofia işi suflă părul din față ochind revista din brațele lui Cassy:

--Vorbesc de mătuşa, mama ta, în caz că ai uitat. Cum e?

Cassy ridică din umeri învârtind o pagină între degete:

--În câteva zile va fi gata pentru externare. Mă jur că peste câteva luni pun mâna pe maşina aia nenorocită si o vând.

Mătuşa avusese până acum şase accidente de maşină.
În două dintre ele era să rămână fără viață, într-unul era să-şi strivească maşina intr-un şantier și să lase fără viață cinci muncitori.

--E un pericol public.

Murmură Cassy trecând prin pagini agresiv.

--Suntem mi-nori.

Îi silabisi Sofia rificându-se de-a binelea în șezut.

Luă două guri bune de cafea și parcă imaginile nu mai îi fugeau din fața ochilor.

--Nu şi peste câteva săptămâni. O să împlinesc optesprezece ani, Fia, vor fi câteva schimbări aici, de asta te asigur.

Sofia lăsă un râset forțat înclinându-şi capul pe spătarul scaunului.
Privea spre tavan unde urme ale igrasiei se făceau văzute şi formau modele.

--Nu e chiar atât de simplu, Cassy, o ştii şi tu. Te-ai gândit la ce alegi de data asta?

Băiatul îşi trecu mâinile prin părul blond ce îi cădea în toate părțile şi îi ajungea la umeri.

Lăsă un râset când îşi afundă fața in palme și spuse:

--La un restaurant. Serviciile de la curierat m-au recomandat.

Sofia dădu din cap apreciativ.
Era un joc pe care îl jucau.

Mai mult din necesitate decât orice altceva. Spitalizarea costă, iar mătușa nu mai avea atâția bani din
moştenirea ei incât să suştină familia. Trebuiau să îşi găsească locuri de muncă suplimentare.

--Tu?

O întrebă Cassy făcând revista sul in palme.

Sofia îşi trecu degetele pătate cu grafiti şi cerneală pe sub bărbie.

--Am să mă duc să ajut la curățenie. La o grădiniță. Poate o ştii e numărul zece...

Cassy nu spusese nimic.
Nu conta dacă o cunoştea sau nu.

Importanți erau banii.

Aveau să treaca şi prin asta.
Trebuia.

--Și cu postul de ghid, ăla o să-l mai faci, nu?

Sofia îşi împreună sprâncenele privind paharul, acum, gol de cafea.

--Normal.

Se lăsă tăcerea. Ceea ce o obliga să-și amintească visul.

Căzuse în gol.
Nu, se aruncase.

Sofia tremura.
Ușile holului se deschiseră și un curent subțire de răcoare trecu pe sub picioarele lor.

Trebuia să fie atentă.
Când conduceau turiștii prin turnul cu ceas, când erau la balcon și vedeau peste tot oraşul...Sofia trebuia să se țină departe de balcon.

O durere veche îi săpa în piept.
Se prinsese de câteva ori înainte de a se apleca prea mult peste balustradă.

Sofia îsi eliberă buza.
O mușcase până la sânge. Se uită înspre Cassy:

--Poți să te duci acasă, stau eu cu ea. Ne vedem la școală.

Cassy dădu din cap deja pierdut în proprile sale gânduri. Încă avea uniforma pe el.

Cravata îi stătea într-o parte și cămaşa îi ieşea din pantaloni.
Își aruncă ghiozdanul pe spate și ieși întorcând câteva priviri din partea asistentelor.

Părul lui blond strălucea parca in lumina neonului si înfățișarea lui căpăta asprime. De parcă n-ar avea ce căuta, cineva ca el, în văzul tuturor.