Trecand prin norii de un cenusiu metalic si patrunzand prin fereastra clasei, lumina soarelui atingea obrazul Evelinei cu o mangaiere blanda. Era a cincea ora, de economie. Cum sedea in banca, fata inchise ochii, inchipuindu-si ca manunchiul de raze este mana puternica si calda a lui Horatiu. A-si imagina era tot ce isi putea permite, caci el nici nu stia ca ea exista si, probabil, nu avea sa afle niciodata.
Razele de lumina palira. Evelina deschise ochii si privi spre ceasul de pe perete din cealalta parte a clasei. Ceasul arata ora 17:15. Inca 10 minute si ora se termina. Privi apoi in jur, la cele 24 de colege ale sale, caci era o clasa de fete. Pe cateva le cunostea inca din generala, insa numele lor erau singurele intimitati pe care i le destainuisera acestea in toti anii de cand le cunoscuse. Iar ea renuntase de mult sa mai afle si altceva despre ele inafara de lucrurile auzite intamplator. Se deosebea evident de ele, iar ele o facusera sa nu uite asta.
Multe dintre ele erau frumoase si aveau forme pe care Evelina, constienta fiind de asta, nu le poseda. Era eleva de liceu si avea 17 ani, dar nu arata ca o persoana care are aceasta varsta. Parul blond, drept, ochii verzi ca ai unei pisici, fata mica si putin ovala contrasta cu buzele fine. Azi era imbracata intr-un tricou larg, colanti negri si tenisi albi. Ii placea stilul de imbracaminte specific rockerilor si adora tricourile lungi si foarte largi. Evelina nu avuse niciun prieten. Cunostea o multime de baieti, dar niciunul nu parea interesat de ea la modul sentimental.
Si cat si-ar fi dorit sa se intereseze si de ea un baiat - adica un anumit baiat. Horatiu era cel pe care si-l dorea, dar stia ca asta ar fi imposibil. Dragostea si obsesia secreta pentru el nu trebuie sa-i fie dezvaluita. Niciodata, dar absolut niciodata, un baiat ca el avea sa fie intreresat de o fata ca Evelina. Tocmai era gata sa cada intr-un vis cu ochii deschisi, cand profesoara o striga pe nume. Tresarind, isi ridica privirea si-si dadu seama ca arata, probabil ca o caprioara surprinsa pe sosea de lumina farurilor unei masini. Celelalte colege izbugnira in ras.
- Evelina, esti atat de buna sa vii si tu alaturi de noi ? o tachina profesoara.
Fata zambi stingherita.
- Imi pare rau.
Din spatele clasei se auzi ,murmurul unei colege care parea sa spuna "Da, si noua !", urmat de mai multe hohote de ras si chicoteli.
- Vorbeam despre economia tarii noastre in regimul totalitar si speram sa ai si tu ceva de adaugat, Evelina.
- Acum intra-n scena Miss Creier, calculand, si calculand, sopti cineva.
Evelina isi simti emotia ca pe o lovitura in plex, insa replica ii fu prompta:
- Ca-n orice zi normala la acest liceu !
Ii raspunse o noua rafala de ras, dar din cel bun, de data asta. Radeau acum cu ea, nu de ea. Evelina stia ca situatia nu va dura mult. Zambi nervos si se lasa pe scaun, savurand totusi momentul. Si se suna de iesire.
CITEȘTI
Goblin
Horror"- Evelina, ajuta-ma! Evelina se holba uluita la ea, refuzand, la inceput sa admita ca-si auzise numele. Apoi se gandi ca a fost victima unui cosmar sau al unei halucinatii. ''Probabil ca a scos niste sunete dezlanate si subconstientul meu le-a t...
