Goblin

Capitolul 9

       Cu cateva zile in urma, la ora de literatura, Evelina vazuse o nota referitoare la ''Infernul lui Dante'', care-i trezise interesul. Cautase apoi cartea la biblioteca si studiase ilustratiile care insoteau textul, infatisand diferite nivele ale iadului, inchipuite de artist. Ulterior, stand la masa impreuna cu mama si tatal ei, care se uitau unul la altul cu ura, Evelina ajunsese sa se intrebe daca nu cumva existase si unele cercuri ale pacatului pe care Dante sa le fi omis. Iar daca era asa, traiul impreuna cu niste parinti furiosi trebuie sa fi fost, sigur, unul din ele.

        Zile la rand, Evelina isi dorise cu disperare ca parintii ei sa inceteze cu certurile. Trecusera exact 2 saptamani de la inmormantarea lui Fabio. A doua zi, dupa inmormanatare, Antonio pleca acasa si tot in aceeasi zi Evelina se intoarse la ore, dupa ce lipsise doua zile. Obijnuita sa fie marginalizata, noua ambianta o sperie. Acum toata lumea era foarte draguta cu ea. Era salutata, complimentata si invitata sa iasa in oras. Horatiu venea aproape in fiecare zi la ea. O invita sa iasa cu el, dar ea il refuza de fiecare data. Intr-o vineri, in pauza dinaintea ore de franceza, Horatiu veni din nou sa o vada. Ii aduse ciocolata calda. Evelina simtea privirile curioase, ale colegelor, care se aflau in clasa atunci, asupra ei. De cand Horatiu o vizita, barfele nu incetau sa mai apara. Se zvoneau ca cei doi sunt impreuna sau Horatiu pregatea cea mai mare farsa din acel an scolar. Nimeni nu intelegea ce se intampla cu Horatiu si de ce ii acorda Evelinei atentie. Bausera impreuna ciocolata calda si discutau despre muzica, carti si filme. Aveau multe in comun. In cele din urma, Horatiu o ruga sa iasa cu el la o inghetata, dupa ore. Evelina accepta.

     Totul parea minunat. Evelina il avea pe baiatul, pe care si-l dorea, langa ea. Totusi, ceva nu era in regula. Evelina stia ca isi cam pierduse interesul, in ultimul timp. Se gandea intr-una la Antonio si la traumele suferite din pricina surorii lui, Ana. Nu mai zarise nici urma de goblini, dar nu putea risca si tinea in permanenta mica spirala la ea.

     Cina consta din friptura de pui rece, legume si salata verde. Frunzele salatei erau cam ofilite. Evelina tocmai voia sa-i spuna mamei, insa o privire inghetata din partea femeii a fost suficient pentru a o opri. La sfarsitul cinei,s-a oferit sa stranga masa. Vazuse ca parintii ei se uitau unul la celalalt si voia sa fie cat mai departe atunci cand va incepe scandalul. Certurile incepusera dupa moartea fratelui ei. In urma inmormantari, parintii ei ramasesera cu datorii si asta ii tinea intr-o stare de nervozitate permanenta. Scandalul izbugni si Evelina renunta la spalat vase, le lasa in chiuveta si se duse la ea in camera. Isi lua pijamalele pe ea si se baga in pat. Isi verifica telefonul. Incarca sa se gandeasca la orice altceva, numai nu la goblinii, care probabil erau pe urmele ei sau la parintii care inca tipau unul la altul in continuare. Isi dadu seama ca era urmarita de goblini in acea seara in care iesise cu Horatiu.

    Isi lua ramas bun de la Horatiu si se indrepta spre casa. Avea senzatia ca cineva o urmarea. Se intoarse pe calcaie de cateva ori, dar nu vedea pe nimeni. Grabi pasul si ajunse in fata portii, dar nu apuca sa puna piciorul in curte. Cineva ii prinse mainile la spate, o brusca si o impinse cu fata la gardul rece din metal. Evelina incerca sa tipe, dar o mana ii acoperi gura si nu reusi decat sa scoata un sunet scurt care semana cu un scancet. Era ingrozita.

- Mai, mai, ce femela draguta avem noi aici, se auzi o voce ragusita din spatele ei.

- O captura frumoasa, se auzi o alta voce.

- Sangele ii miroase atat de bine!, se auzi, din nou prima voce si Ella simti cum cel care o tinea ii inspira parfumul pielii.

- Dupa ce terminam cu ea, putem continua ospatul. Daca ea are un sange atat de aromat, pun pariu si ca parintii ei vor fi la fel de deliciosi.

    In acel moment, Evelina ridica piciorul si il calca cu toata puterea pe cel care o tinea. Imediat individul o elibera si se indeparta.

- Tarfulita mica ce esti!

   Evelina putea sa vada acum chipurile celor doi. Erau goblini. Din impuls, isi ridica incheietura, astfel incat spirala sa fie la vedere. Isi drese glasul si spuse:

- Sunt protejata.

      Cei doi goblini se holbara unul la altul dupa care o cerceta din cap pana in picioare. Evelina isi aminti de Luan, care ii povestise de goblinii care nu respectau regulile. ''Cei doi trebuie sa fie rebeli'', isi spuse ea.

- Nu e niciun dubiu ca fata spune adevarul, rosti unul dintre ei.

- Asa e, aproba celalalt.

- Cum se face ca o muritoare de rand beneficiaza de protectia regelui nostru?

- V-am salvat printesa, raspunse scurt.

- Nu cred ca asta e singurul motiv. Sangele tau e special.. Sangele e cel protejat.

- Ai dreptate, frate, interveni celalalt. Sangele care ii curge prin vene e.. Interasant. Il mosteneste. Te vom lasa in viata. Sa mergem!, dupa se facura nevazuti.

    Evelina se aseza pe iarba si incerca sa-si aminteasca cum se respira. Isi aminti de ce sa intamplat in gradina parasita. Atunci o intalnise pe Maia. Ii dadu o picatura din sange ei si ranile Maiei se vindecase. Dar, inainte de asta, Maia ii spuse pe nume. Desigur! Aproape ca uitase de asta, Maia ii stia numele si nu i-l spusese ea. Cei doi goblini o puse pe ganduri. Ce era in neregula cu sangele ei? Cu siguranta Maia ii ascundea ceva. Nu intelegea ce naiba se intampla si asta o ingrozea. Isi dadu seama ca, atata timp cat beneficia de protectie, atragea atentia goblinilor asupra familiei si a ei. Membrii familiei ei nu erau protejati si oricum erau si inainte in pericol, dar acum, exista ceva ce atragea atentia mai tare.

    Parintii Evelinei incetara sa mai tipe. Acum privea tavanul alb si isi dorea sa gaseasca o solutie. Gandurile ei zburasera departe si pentru cateva clipe pline de pace, Evelina isi amintea ca era la strabunica ei. Strabunica o mangaia pe par si ii soptea la ureche o mica poveste, asa cum obijnuia sa faca cand era mica si nu putea sa doarma. Atunci ii veni ideea..