Antonio arunca telefonul, nervos undeva prin camera. Nu era nervos pe Evelina ci pe el insusi. Si totusi, a tipat la ea si ia inchis fara ca macar sa ii transmita un simplu "Ai grija!". Era furios ca nu era acolo acum. Isi lasa corpul sa cada pe asternuturile reci. O iubea! O iubea mai mult decat orice. Nu-i pasa atat de mult ca nu era el alesul ei, in fond, ceea ce era ci adevarat important era sa fie ea fericita. Dar asta nu insemna ca nu poate avea grija de ea, nu? Se ridica rapid din pat si isi incepu sa isi caute telefonul. Nu putea sa o lase singura in asta. Erau amandoi implicati in povestea cu goblinii. Se mai invartii de vreo cateva ori prin camera pan'il gasi. Il deschise si verifica daca inca functioneaza. Rasufla usurat cand vazu ca era in regula si tasta rapid numarul. Nu suna decat de trei ori si raspunse.
- Hei, amice!, il saluta repede Antonio. Am nevoie de o favoare..
Usa se inchisese si Evelina ramasese in intuneric. Era speriata. Nu, nu speriata. Speriata e putin spus. Isi simtea stomacul parca intors pe dos si un gust amar ii inunda gura. Gafuia iar senzatia de greata anunta ca o sa verse in curand. Si asta facu. Se ghemui, pe pamantul rece si incerca sa isi acopere voma cu pamant folosindu-se de picioare. Respiratia i se mai domoli putin. Isi sterse borboanele de transpiratie de pe frunte cu maneca bluzii si se ridica in picioare. Isi pipaii buzunarele cu speranta ca inca avea telefonul la ea. Il gasii in buzunarul hanoracului si il deschise. Ceasul arata 03:00 dimineata. Incerca sa apeleze pe cineva,pe oricine, dar observa repede ca nu are semnal. Lumina in jurul ei peretii tunelului. Nu mai avea multa baterie, dar macar va putea sa il foloseasca pe post de lanterna un timp. Mai asculta cu atentie cateva minute cu privirea atintita pe usa. Nu se auzea nimic dincolo de ea. Nu mai statu mult pe ganduri si porni la drum, prin tunel.
Telefonul i se stinse exact cand iesi din tunel. Evelina rasufla usurata si ramasese pe loc sa isi traga sufletul si sa se orienteze. Vazu ca era undeva in partea vestica a cimitirului, dar inafara lui.
- Si acum?, se intreba cu voce tare.
Se mai uita putin prin jur, dar tresarii atunci cand auzise niste voci in spatele ei, pe strada. Se ascunse dupa un tufis din apropiere si astepta ca vocile sa se indeparteze. Senzatia de frica se aduna iar ca un ghem in stomacul ei si asta pentru ca vocile erau insotite de niste grohaituri neomenesti. Erau goblini. Astepta ca vocile sa se indeparteze. Un lucru stia sigur acum. Ca goblinii nu ii mai erau prieteni iar protectia data de Luan nu mai avea nicio valoare acum. Un gand ii sageta mintea acum: parintii ei.
- Oh, nu, nu, nu ..., exclama Evelina si porni in fuga spre casa ei.
Avusese grija sa alerge pe langa garduri si la fiecare cotitura verifica daca sunt goblini prin preajma. Se afla la doua case departare cand ii vazu. Cel putin douazeci de goblini se aflau pe strada ei. Multi erau adunati in jurul cadavrelor insangerate infruptandu-se cu pofta. Evelina isi inabusi un tipat si dadu inapoi cativa pasi pana la intersectie, unde facuse la stanga si se sprijini de un stalp din beton. Nu intelegea cum de bestiile care salasluiau in trupurile goblinilor au putut sa iasa la suprafata atat de subit. Ucideau fara scrupule pentru a-si potoli foamea. Nu mai era o joaca de copii mici. Isi dadu seama inca din tunel ca de acum sangele familie sale va fi cel mai cautat. Probabil sangele fratelui ei le-a trezit instinctele animalice si foamea de sange. Nu era sigura daca printre cadavrele acelea se aflau si parintii ei. Nu putea sa fuga fara sa fie sigura ca nu mai era nicio speranta. In momentul de fata avea nevoie de ajutor, dar cui sa il ceara? Numai Antonio ar mai fi putut sa inteleaga din prima ce se intampla, dar el o abandonase. Dupa ce isi reveni din gandurile ei, mai arunca o ultima privire pe strada ei, dupa fugii in fata. Stia ca daca ajunge la capatul strazii si face la dreapta, ar fi ajuns in spatele gradinii ei. In mai putin de 5 minute sarise deja gardul si se afla in gradina. Ajunsa in spatele casei, bajbai dupa scara de lemn. Avea in plan sa observe curtea din fata fara sa fie zarita. Daca ajungea in podul casei, de acolo putea sa priveasca pe geamul din fata ce se intampla. Gasi scara si se catara pe ea. Deschise usita ale carei balamale scosese un sunet ascutit. Evelina se ori cu mana tremuranda pe clanta rugandu-se sa nu fi auzit nimeni zgomotul. Grohaiturile se auzeau din fata si nu era nici un semn ca ar fi fost deranjati de ceva anume. Se catara si ramasese in patru labe pentru ca podul nu era foarte inalt. Se tara pana in partea din fata unde se afla mica fereastra. Inspira si expira de cateva ori inainte sa isi ridice capul sa arunce o privire afara. Cand o facu, regreta imediat..
In mijlocul curtii, pe doua scaune ciudate se aflau doua persoane. Bratele si picioarele erau legate cu funii groase de scaune, cu incheieturile mainilor atarnand deasupra unor galeti. In gatul fiecaruia erau infipte un fel de furtunuri subtiri, legate de spatarele scaunelor, care se opreau in alte doua galeti. Pe incheieturi se vedeau cate o taietura adanca din care se prelingea un lichid de culoare rosie, umpland pe jumatate galetile. Si galetile in care se terminau futunurile erau pe jumatete pline cu acelasi lichid. Sange. Era sange. Evelina privea inmarmurita spectacolul din propia curte. Nu mult ii lua sa isi dea seama ca persoanele care erau secatuite la propiu de sange erau parintii ei.
- Nu.., vocea i se auzi ca o soapta in podul intunecat. Isi simtii lacrimile tasnindu-i din ochi si intetosandu-i privirea. Se ghemuii intr-un colt suspinand. Era prea mult pentru ea.. Ochii i se inchisese pana la urma si cazu intr-un somn adanc visand creaturi cu chip de porc.
Siiiii, am revenit ! "ψ(`∇')ψ Asa cum am promis. Sper sa va placa noul titlu si coperta cartii. :o3 Nu cred ca aveti habar cat de bine ma simt sa scriu din nou la povestea asta... Stiu ca am zis inca de acum cateva luni ca ma reapuc de ea, dar pur si simplu nu reuseam sa incep sa scriu. O sa incerc sa postez regulat si la "Goblin" si la "Angel flight". Sper sa va placa din tot sufletul acest capitol si va astept parerile.
- Twinkie ( ˘ ³˘)♥
CITEȘTI
Goblin
Horror"- Evelina, ajuta-ma! Evelina se holba uluita la ea, refuzand, la inceput sa admita ca-si auzise numele. Apoi se gandi ca a fost victima unui cosmar sau al unei halucinatii. ''Probabil ca a scos niste sunete dezlanate si subconstientul meu le-a t...