Goblin

Capitolul 5

- O sa va spun o poveste, incepu tatal Maiei. O poveste care ne-a fost transmisa prin intermediul vechilor pergamente. Acestea au fost transmise din generatie in generatie si unele dateaza din ere in care dinozaurii stapaneau pamantul. Da.. Am convetuit cu dinozaurii. Pe atunci locuiam la suprafata. Ne-am mutat in subteran la aparitia oamenilor. Atila a fost primul conducator al goblinilor. Era in viata cand a aparut primul om. Atila stia ca asta inseamna aparitia unei noi specii si nu a vrut sa se amestece in lantul trofic asa ca i-a oferit protectie. Protectie ce consta intr-un pact, goblinii nu se vor atinge de sangele creaturii protejate. Cu timpul, au aparut mai multi oameni. Sangele cald care le curgea prin vene ii ispiteau pe goblini iar oamenii au inceput sa ne vaneze. Goblinii au decis sa se retraga in subteran. Nu si-au schimbat deloc traditiile. Venerau, ca si acum, copacii. Noi credem ca putem comunica cu zeii prin intermediul copacilor. Dupa ce s-au mutat in subteran, au descoperit ca se pot hrani cu seva lor. Atila a descris copacii astfel ''Un arbore este mai intai un echilibru intre o ramura aeriana si o radacina subpamanteana. Acest echilibru pur mecanic contine, singur, o intreaga filozofie. Caci e clar ca ramurile nu pot sa se-ntinda, sa atinga, sa cuprinda o bucata de cer tot mai vasta decat in masura in care radacinile cresc mai adanc pentru a fixa mai tainic edificiul. Cine cunoaste arborii, stie ca unele soiuri isi dezvolta imprudent ramurile mult mai mult decat le permite radacinile. Totul depinde de locul unde creste arborele. Arborele este o fiinta vie, dar viata lui e total diferita de-a animalului. Cand respiram, muschii ne umfla pieptul care este umplut de aer. Apoi expiram. A inspira, a expira - asta hotaram noi insine, singururi, arbitrar, fara sa ne pese de vreme, de vant, de soare, de nimic. Traim rupti de restul lumii si in dusmanie continua. Priviti insa arborele. Plamanii lui sunt frunzele. Ele nu respira decat daca aerul se deplaseaza. Respiratia aerului este vantul. Pala de vant este miscarea arborelui, miscarea frunzelor, a tulpinii, a crengilor. Dar exista, de asemenea inspiratia, expiratia, transpiratia. Un arbore are nevoie si de soare. El isi suge viata direct de la cele doua mamele ale cosmosului, vantul si soarele. El nu e decat asteptare, e o imensa retea de frunze intinse si aflate in permanenta asteptare a vantului si a soarelui. Arborele a fost binecuvantat de zei cu toate astea. De asemenea el ne poate oferi hrana''. Dar seva nu le puteau stinge foamea in totalitate. Asa ca au udat copacii cu sange in speranta ca seva se va schimba in bine. 

      Evelina era fascinata si incerca sa asimileze cat mai multe informatii.''Goblini ? Cine si-ar fi putut imagina ca toate astea se intampla sub pamantul pe care pasim noi. Se hranesc cu seva copacilor pe care ii hranesc cu sange. Stai putin, de unde i-au sangele ?''

- Nu va sfiiti sa puneti intrebari, rosti tatal Maiei, ghicind gandurile Evelinei.

     Evelina vru sa deschida gura, dar Antonio i-o lua inainte.

- Ati spus ca hraniti copacii cu sange, de unde procurati sangele ?

- Cu riscul de a va speria, o sa va spun adevarul. Se intampla de foarte multe ori ca unul dintre semenii vostri sa dispara si sa nu mai fie gasit. Noi suntem responsabili de asta.

- Pai si ce diferenta este intre ceea ce faceati in trecut si modul in care va hraniti acum ?

- Senzatia de satul tine mai mult cand ne hranim cu seva decat cu sange curat. Exista si goblini rebeli care nu respecta regulile si inca se hranesc cu sange, dar nu va faceti griji, atata timp cat aveti protectia noastra nu se vor atinge de voi.

- Cum vor stii ca suntem protejati ? intervenii Evelina.

- Recunosc ca la asta nu m-am gandit.

- Tata, Atila i-a oferit o bratara primului om cand a pecetluit legamantul.

      Tatal Maiei se gandi cateva clipe, dupa se ridica si pleca din sala. Se intoarse cu o cutiuta argintie in mana. Isi lua locul pe tron si deschise cutiuta.

- Acestea vor fi simbolurile pactului nostru. In schimbul sangelui dat pentru salvarea fiicei mele, eu Luan, rege al goblinilor, va ofer protectie, si ii inmana cutia Evelinei.

      Cutiuta era gravata cu pietre pretioase si semne asemanatoare cu cele vazute de Evelina pe usa care da in lumea goblinilor. Era captusita cu matase rosie pe care erau asezate doua bijuterii, fiecare formate din doua fire solide, impletite si apoi rotite astfel incat sa formeze o spirala. 

- Trebuie sa le aveti in permanenta la voi, adauga Luan.

     Evelina lua una dintre spirale si o privi mai atent. Era atat de bine faurita, mica, dar grea, din cauza materialului din care era facuta. I-o inmana pe cealalta lui Antonio.

- Multumim ! 

- E tarziu, spuse Antonio. Ar fi cazul sa ne intoarcem acasa.

- Asa e, aproba Luan. Maia, condu-i la suprafata. 

- Cu placere. 

     Antonio se ridica si o ajuta si pe Evelina sa se puna pe picioare. II multumira din nou lui Luan si o lasa pe Maia sa-i conduca.

- La revedere, dragii mei, striga Luan in urma lor, si aveti grija de voi ! Pe data viitoare, caci, cu siguranta, va exista si o data viitoare.