Goblin

Capitolul 3

     Creatura sarise intr-o gradina ce parea parasita. Evelina privi peste gard incercand sa zareasca creatura. I se paru ca o vede deplasandu-se ceva mai in fata, printre plantele inalte si salbatice.

- Eve, crezi ca e bine ceea ce facem ? o intreba Antonio.

- Antonio, chestia aia nu era om. Era ceva ... nu stiu cum pot sa o numesc ... Dar nu cred ca a mai vazut vreo cineva asa ceva. In plus e ranita, cu siguranta si chiar vreau sa vad ce e creatura aia. Te rog, ii spuse privindu-l in ochi, vii cu mine ?

        Antonio stia ca nu o putea refuza, mai ales privind-o in ochi ei verzi. Era indragostit de ea de foarte mult timp. Nu i-a putut dezvalui niciodata ceea ce simtea, mai ales acum cand ea era indragostatita de altcineva.

- S-o facem, ii spuse sarind gardul si Evelina il urma.

        Creatura lasase o mica carare printre plante. Nu le era usor sa o urmeze deoarece vegetatia era formata din plante agatatoare cu spini care le raneau pielea bratelor. Au incercat sa grabeasca pasul si in cele din urma putura zari creatura in fata lor. Pana sa ajunga la ea, creatura se prabusi subit, gemand de durere. Cand ajunsera langa ea, putura sa-i vada mai bine caracteristicile infatisarii sale. Slaba, cu pielea subtire si alba de parca era acoperita cu faina de grau. Era femela. Linia sanilor se putea distinge sub bucata de material verde ce ii acoperea trupul pana deasupra genunchilor. Dar Evelina era atrasa de chipul creaturii. Era chipul unui porc.

- Ce e asta ? o intreba Antonio iar in voce i se citea teama si dezgustul.

        Umarul creaturii era ranit si de acolo curgea sange ? Nu. Nu era sange. Sangele e rosu, nu de culoare verde inchis. Era rana provenita din impactul cu parbrizul masinii. Evelina privea acel lichid verde care curgea pe sol. Creatura isi deschise ratul si sopti:

- Evelina, ajuta-ma ! Evelina se holba uluita la ea, refuzand, la inceput sa admita ca-si auzise numele. Apoi se gandi ca a fost victima unui cosmar sau al unei halucinatii. ''Probabil ca a scos niste sunete dezlanate si subconstientul meu le-a transformat in ceva coerent, ceva ce are legatura cu vreo experienta de-a mea''. Insa nu asta se intamplase, si, o clipa mai tarziu, fu obligata sa admita adevarul. Privi spre Antonio, al carui chip dezvaluia o groaza dementa, groaza ce o lovi si pe ea cu toata forta. Pielea ei, manata de o vointa propie, incepu sa se increteasca hulpava, sub fiorii ce o cutremurau, parand sa se miste, chiar, in valuri, in josul si in susul bratelor si pe abdomen ... dar, si atunci, refuza, pur si simplu, sa creada. Totusi, silabele auzite tremurasera pe ratul creaturii care se afla chiar in fata lor, asa cum tremurasera si in urechile Evelinei. Asta insemna ca halucinatia fusese si vizuala nu doar auditiva ?

- Ddd..de unde stii cum ma cheama ? Si cum sa te ajut daca nici macar nu stiu ce esti ? reusi sa articuleze Evelina, asezandu-se in genunchi, langa creatura.

- Numele meu este Maia si sunt un goblin.

- Un goblin, repeta Evelina.

- Iti voi explica totul, dar acum trebuie sa ma ajuti. Doar sangele tau ma poate ajuta, spuse Maia, schimonosindu-se de durere.

- Poftim ? Sangele meu ? intreba Evelina cu o voce tremuratoare, subtire ca o coala de hartie.

- Nu-mi trebuie decat o picatura, astfel nu voi supravietui.

        Eve pur si simplu nu putea gandi. Mintea ii era complet goala de cand auzise ce dorea creatura de la ea. '' Vrea ce ? O picatura din sangele meu ? Of, Dumnezeule, mi-a spus pe nume, nu ?'' Intinse mana, tremurand, spre o crenguta ce se afla in apropiere, care era plina de spini. Rupse unul dintre spini si isi intepa degetul cu el. Goblinul o prinse de incheietura si-i ridica mana, ducand-o deasupra ratului. Deschise gura si lasa picatura de sange sa-i cada pe limba.

       Antonio se aseza pe pamant, dandu-si seama, ca prin vis, ca hainele i se lipisera de piele; era scaldat in sudoare. Intunericul il invalui, intanzadu-i aripi moi peste ochi, iar lumea incepu sa se roteasca in jurul sau, provocandu-i o senzatie puternica de greata. Isi intoarse pe jumatate fata de la scena ce se derula in fata ochilor sai, isi puse capul peste genunchi si isi apasa in gingii unghiile degetului mare si aratatorul de la mana stanga atat de tare cat sa le faca sa sangereze. Dupa o clipa, lumea se opri din balans si contururile devenira clare.