Capitolul 17

23 4 2
                                    

Acest capitol îl dedic lui ramona@ elisabeta

Capitolul 17

B:Nu e vina mea că curva e Vivi a sărit pe mine.

E: Poc! (La plesnit peste față).  Niciodată să nu îndrăznești să o mai rănești. Numai eu știu  prin care a trecut și cât de greu am reușit să o fac sa aive încredere în oameni . De mică a stat mai mereu singura din cauza părinților care se ocupau tot timpul de afaceri. Pa Anastasia nu o interesează bani ci doar iubirea ea nu dorește clase sociale,averi și altele.

S:Hai sa ne calmăm că suntem într-un spital!

El:Nu trebuia să îți bați joc de ea.

B:Nu mi-am bătut joc de ea ,va rog să mă credeți . O IUBESC!

Bred:Așa s-a întâmplat și la mine , Vivi e i curva și am impresia că a vrut sa de răzbune pe Ana .

E:De ce ?

S:Fiindcă de tine de capul lui Broker din anul întâi de facultate și el nu ia dat atenție de tine după el din cauza averii sale.

Broker povestește:

Plângeam și m-am trântit pe scaun cu capul in palme .

Bred:Ai credință că totul sa va rezolva .


                ♦♦♦♦♦♦♦♦♦

Au trecut două luni nenorocite de când e afla in  coma și Ana nu da semne sa își revină .

Doctorul:Tinere trebui a iei o decizie nu mai putem sa o ținem așa .

B:Pai ce este de făcut?

Doctorul: Daca in următoarele 12 ore nu își revine o deconectam de la aparate .

B:Doctore ,ești întreg la cap? Cum sa o deconectezi?

Doctorul: Este ținută în viața numai de aparate .

Am simțit cum pământul i fuge de sub picioare. L-am luat pe doctor de gat și am văzut negru in fata ochilor.

Doctorul:Te rog sa te liniștești!  Am făcut tot posibilul,dar cred că lovitura la cap ia fost fatală de nu își revină din comă.

Auzind aceste lucruri am fugit la Ana in salon și am luat-o de mână și am început să o rog sa se trezească.

B:Ana te rog trezește-te , te iubesc,sunt incomplet fara tine . Nu pot trai fara tine . Te rog pt Eli și Ella daca pt mine nu vrei!

Anastasia povestește


Eram într-o beznă totală candide o data văd o lumina puternică și am pășit cu teamă și am zărit o câmpie plină flori și o femei trecută de vârsta a doua. M-am apropiat cu teamă și am observat că purta o rochie alba  vaporoasa  lunga de vara . Și-a întors capul spre mine și am rămas surprinsă să o vad pe bunica mea care a murit când aveam eu varta de 14 ani.

A: Bunico?

Bunica:Ana,cum te simți?

A: Bine,cred ,dar tu ce faci aici ?

Bunica:Am venit să îți spun că vremea ta inca n-a sosit și că trebuie să te întorci!

A:Unde?

Bunica: Acum trezește-te,te rog,eu am sa te veghez de aici !


Bun imi pare rău că nu am mai postat ,dar am avut o răceală nasoala și încă o mai am. Va rog să lăsați comentarii despre carte! Va pup barosanilor!😘😘😘😘






Iubirea învinge tot ! Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum