Nervi.

514 28 0
                                    

Pov. Luna
Deschid ochii. Văd patul lui Harry. Sunt la motelul lui tata. M-am întors. Nu știu cum.

Singurul lucru pe care mi-l amintesc, e că eram la mormântul mamei. Îmi fine.

Mă ridic de pe pat și mă uit la ceas. 4 dimineața. Unde este Harry?

Ies din cameră și cobor scările, în liniște. Nu știu unde e Harry. Încep să-mi fac griji. Mereu suntem împreună.

Mă duc la recepție, unde o doamnă roșcată, cu unghiile făcute și îmbrăcată într-un sacou, care îi scotea în evidență formele, tasta la calculator.

Luna- Bună seara, îmi puteți spune care este camera proprietarului?
Își dă ochelarii jos și îi pune pe masă. Se uită la mine cu un zâmbet ironic.

??- Cine vrea să știe?
Îi imit și eu fața.
Luna- Fiica lui.
Face o față umilă.
??- Etajul doi, camera 10.
Luna- Mulțumesc!

Mă îndepărtez de tejghea și urc scările la etaj. Ajung la etajul doi și caut camera 10. Când o găsesc, nu bat. Aud niște voci. Îmi apropii urechea de ușă și ascult.

??- Ești sigur că o să-i placă de ea?
??- Da. N-ai văzut ce bună e?
??- Cum o cheamă?
??- Luna.

Îmi pun mâna la gură. Vorbesc despre mine.
??- Care e prețul?
??- 600.000 euro.
??- Mai întâi vreau să văd marfa.
??- Camera de lângă.

Aud niște pași care vin spre ușă. Mă panichez și intru în camera de lângă, care este a mea.

Mă duc în baie și încui ușa. Mă depărtez de ea. Cineva deschide ușa de la intrare. Îmi aud inima cum bate. Frica îmi cuprinde tot corpul.

Peste 5 minute, ușa se deschide din nou, apoi se închide. Mai stau câteva minute în liniște, apoi îmi fac curaj și deschid ușa încet. Nu-i nimeni în cameră, așa că ies din baie și închid ușa în urma mea.

Frica mă abandonează și mă cuprinde furia. Cine vrea să mă vândă? Tata? Sau Harry? Nu... Nu m-ar trăda. Nu fratele meu... Nu el! Tata! Tata m-ar trăda.

Îmi strâng pumnii. Niciodată n-am mai fost așa furioasă pe cineva. Încep să dau cu pumnii într-un perete.

Durerea îmi invadează mâinile și încep să plâng, dar nu mă opresc.

După minute bune de lovit un perete, m-am oprit. Mi-am luat o țigară din pachetul din rucsac și am ieșit pe balcon. Îmi aprind țigara.

Mă uit la ceas. 6 dimineața. Mi-e dor de Harry. El ar fi știut ce să-mi spună să mă liniștesc. Mă uit la mâinile mele.

Mă doare, dar n-am ce face

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Mă doare, dar n-am ce face. Aud cum ușa se deschide. Paralelizez de frică. Dacă este iar tipul ăla?

Simt o mână pe umărul meu și aud o voce familiară.
?- De ce ești trează la ora asta?
Mă întorc. E Harry. Arunc țigara de pe balcon și îi dau o îmbrățișare, înfășurată cu picioarele de el.

 Arunc țigara de pe balcon și îi dau o îmbrățișare, înfășurată cu picioarele de el

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Harry- Ce sa întâmplat?
Luna- Să nu mă mai lași singură. Promite-mi!
Harry- Promit!
Încep să plâng. E atât de bine în brațele lui. Într-un final, am adormit, îmbrățișată.

Tristețea unei adolescenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum