O fata pe nume Luna, face 18 ani, dar nu primește un cadou dorit. Îi moare mama și cade în depresie pentru că trebuie să se mute cu tatăl ei și cu mama vitregă, în celălalt capăt de oraș, departe de prietenii ei, la o școală nouă, unde Logan, un băi...
Pov. Luna Luna- C-cum...? George- Ce-ai auzit. Dă să iasă din salon. George- A, da! Și mâine, o să-l înveți cum să-și folosească puterile! Somn ușor...
Iese din salon și rămân singură. De ce naiba nu mi-au putut da puterile mie? De ce lui? Și de ce trebuie să-l învăț eu?
Într-un final, adoarm, gândindu-ma la viața mea de kkt. *Dimineață* Mă trezesc și mă ridic în fund. Când îmi amintesc, că trebuie să-l învăț pe ăla cum să-și controleze puterile, mă ia o durere de cap.
George, intră în camera. George- Neața, profesoar-o! Luna- Nu-mi zice așa! George - Sau ce? Nu mai ai puteri, nu ai forța, nu-mi poți face nimic!
Îmi las capul în jos, dar George mi-l ridică de bărbie. George: Îmbrăcate cu astea! Pune niște haine lângă mine, apoi plecă și mă lasă în liniște totală.
Mă uit la haine. Nu sunt chiar așa rele.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă îmbrac și încep să fumez țigara. George intră si-mi stinge țigara. Luna- Hei! Era a mea! George- N-ai voie să fumezi. Luna- Arunci de ce mi-ai dat-o? George- Pur și simplu. Hai!
Mă ia de brat și mă conduce afară, unde erau niște gorile, care mă încercuiesc. În fața, îi văd capul lui George și atât. Îl urmez, până la o cameră din metal, unde intru în ea.
O gorilă mă așeză pe un scaun. După câteva secunde, intră și Alex. Strâng scaunul, încercând să-mi controlez nervii și respir apăsat.
Se apropie de mine, cu zâmbetul lui satisfăcut, care mă enervează din ce în ce mai rău, dar mă calmez și mă ridic. Luna-De unde începem? Apoi scot un zâmbet fals. Alex pare puțin speriat, dar acoperă asta, cu zâmbet. Acel zâmbet de care m-am îndrăgostit odată și acum regret.
Alex- Ăm.... Nu știu... De la început...? Luna- Ok. Mă uit înspre George și-i zâmbesc. Luna- Unde putem exersa? George: Veniți după mine.
Iese din cameră și eu după el, apoi gorilele și apoi Alex. Îmi șterg zâmbetul fals de pe buze și-i urmez. Intrăm în altă cameră, care era toată din metal, are niște saci de box și manechine. Văd și niște stingătoare în colț și râd în sinea mea. Ne oprim.
George- Ok, aici îl vei învăța pe Alex să-si controleze focul. Ok? Face un semn cu mâna și gorile pleacă. Doar 2 rămân la ușă. George părăsește și el camera, după care și gorilele. Rămân doar eu cu Alex.
Alex- Deci, de unde începem? Luna- În primul rând trebuie să știi ceva. Te pot ajuta să "te joci" cu focul și celelalte puteri, dar nu te pot ajuta să-l scoți din tine. Înțelegi?
Alex- Încerc... Deci de unde încep? Luna- Păi... Îi arăt un manechin. Luna- Vezi manechinul ăla, nu? Alex- Dap. Luna- Bun. Mă îndepărtez de el. Luna- Acum, concentrează-te pe toate frustrările, grijile și lucruri care te fac nervos. Ok?
După câteva secunde Alex îmi răspunde. Alex- Ok. Acum? Luna- Acum, canalizează-ti toate acele probleme, în brațul, drept, pe care te rog să-l întinzi spre manechin și lasă-le să treacă prin tine.
Alex închide ochii și cred că se concentrează. Peste câteva secunde, văd o flacără, ieșind din mână lui, dar nu avea culoarea roșie. Ci neagra. Mă dau un pas în spate. Acesta arde manechinul, dar eu tot nu înțeleg ce sa întâmplat...
