Pov. Luna
Îl urmez pe Chris, până la laborator. Trecem pe lângă 5 uși, de metal. Grăbesc pasul și-l prind din urmă pe Chris.
Luna- De ce sunt uși de metal?
Chris- Hai să spunem că nu vreai să ajungi aici.
Mi-a aruncat un zâmbet.
Luna- Ce anume e aici?
Chris- Carcera.
Luna- Pe bune?
Chris- Da. Aci' ajungi dacă nu te porți bine.
Luna- Ok...
Ne-am continuat drumul în liniște. Mai mulți copii se uită ciudat la mine. Nu mi-e rușine. Serul își face efectul perfect.
După un timp, ajungem la laborator. Chris pleacă, pentru că are niște treabă. Intru și bag niște minciuni, pentru al face pe cercetător să-mi dea o duzină de fiole cu ser.
După ce le iau, merg în camera mea și le ascund. După ce le ascund, aud un ciocănit în ușă. Mă uit ceas. Peste o oră se duce efectul.
Mă îndrept spre ușă și o deschid. Este Logan.
Logan- Hei!
Luna- Ce vrei?
Logan- Să-mi cer scuze.
Intră în camera mea și se așeză pe pat.
Logan- Nu știu ce a fost în mintea mea. Nu m-am gândit. Am fost un prost. Crede-ma, că tot ce vreau e să mă ierți.
Luna- Ok. Te-am iertat.
Se ridică de pe pat, vizibil confuz.
Logan- Luna, poți fi supărată, poți fi tristă. Poți să mă bați dar...
Nu-l las să-și termine idee și-l întrerup.
Luna- Am spus că te-am iertat. Acum, dacă nu te superi, am treabă.
Logan- Luna... Ce s-a întâmplat cu tine?
Luna- Nimic. Sunt aceeași Luna. Doar că o Luna mai obosită.
Îi deschid ușa și-l poftesc afară.
Acesta se uită dezamăgit spre mine.
Logan- Te știam altfel. Credeam că mă placi.
Luna- Atunci credeai greșit. Nu m-ai simt nimic.
Logan iese valvârtej si mă lasă singură, în sfârșit.
Mă uit la ceas. Peste juma de oră, trebuie să-mi iau serul. Mă întind pe pat și mă uit la tavan. Fără voința mea, adorm.
CITEȘTI
Tristețea unei adolescente
Ficção CientíficaO fata pe nume Luna, face 18 ani, dar nu primește un cadou dorit. Îi moare mama și cade în depresie pentru că trebuie să se mute cu tatăl ei și cu mama vitregă, în celălalt capăt de oraș, departe de prietenii ei, la o școală nouă, unde Logan, un băi...
