Coșmarul

259 22 3
                                    

Pov. Luna

Mă aflu într-un cimitir întunecat. Merg printre morminte, până mă opresc la un mormânt pe care scrie "Harry-Lucio Brown, 2000-2018". Îmi ridic privirea la îngerul care îl păzea pe Harry.

Simt de parcă mi-ar fi dat permisiunea si mă așez lângă mormântul,de pământ a lui Harry

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Simt de parcă mi-ar fi dat permisiunea si mă așez lângă mormântul,de pământ a lui Harry. Pun mâna pe el și parcă încă simt o conexiune între noi.

Fără să-mi dau seama, o lacrimă se eliberează din ochiul stâng. Terifiată, simt și văd, cum o mână iese din pământ și mă apucă de mână.

Mă trezesc speriată si transpirată. Imediat după ce deschid ochii, o durere cumplita îmi cuprinde pieptul și că nu mai pot respira.

Încep să gem de durere și mă ghemuiesc, în pat. Nimeni nu mă aude și eu simt că mor aici.

Într-un final, se aude un ciocănit în ușă. Dar durerea a avansat și nici nu mai pot vorbi. După încă 2 bătăi și mai multe gemete din partea mea, pe ușă intră Lucas.

Sare lângă mine ,pe pat.
Lucas- Ce s-a întâmplat?
Mă ia îngrijorat în brațe și ieșim din cameră. Cu o viteză neomenescă, ajungem la un mini-spital, din incinta clădirii.

O asistenta îi spune lui Lucas să mă pună pe un pat medical. Lucas așa și face. Asistenta îmi pune pe gură un aparat care mă ajută puțin să pot respira.

Doctorul îmi injectează în braț o substanță galbenă, care mă face somnoroasă. Ultimul lucru pe care îl văd, este Lucas îngrijorat, apoi adorm.

Dedicat:
OpreaAntonia
AndreiMGoghiu
Cookiecorn8

Tristețea unei adolescenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum