Dangerous Secret (SHINee's Minho& Blackpink's Rose)

3. Secretul periculos

Din perspectiva lui Rose

Era din nou dimineata. Din nou, m-am trezit tarziu. Chiar nu stiu ce se intampla cu mine. Eram foarte obosita si ziua de ieri fusese una ciudata. Afara, era din nou acel cer senin si un soare arzator. Dupa ce mi-am facut rutina si m-am machiat, ca de obicei, am coborat in bucatarie. Din nou, ceilalti erau acolo. Minho nu mai statea singur intr-un colt, ci radea cu ceilalti. Cand am intrat, acesta mi-a zambit si mi-a facut din mana, iar eu i-am raspuns cu acelasi gest, zambindu-i la randul meu. Imi verific telefonul. Aveam un mesaj de la tata
"Rose, la coltul strazii, cum iesi in soseaua principala, s-a deschis o shaormerie noua. Taco Shawarma. Du-te acolo si incearca mancarea, pentru ca vreau sa spun ca e foarte buna. Am vorbit cu Leila si astazi va puteti duce unde vreti, pentru ca ea e ocupata. Aveti grija! Sper ca va intelegeti cu acei baieti."
"Super", mi-am spus in gand. Nu era o idee rea sa ma duc sa cumpar niste mancare. Asa ca zis si facut! M-am imbracat, le-am spus celorlalti unde merg, am luat niste bani si am plecat sa caut localul.

Am facut aproximativ un minut pana la coltul strazii, unde era localul din mesajul tatalui meu. In fata micului restaurant, era un baiat brunet, destul de inalt, imbracat in haine de chelner, pe semne ca lucra acolo.
Chelner: Buna. Cu ce te pot ajuta?
Eu: O shaorma, te rog.

Accentul lui in engleza parea sa fie de roman. M-am dus spre el si l-am intrebat:
Eu: Esti cumva roman?
Chelner: Oh. De unde ti-ai dat seama? spune trecandu-si o mana prin par si zambind
Eu: Accentul te-a cam dat de gol. Cum te numesti?
Chelner: Spune-mi Mikka. Eu cu cine am onoarea?
Eu: Rose, incantata. Tatal meu locuieste in vila de la coltul celalalt al strazii.
Mikka: Il stiu pe tatal tau. Si ii stiu si pe baietii care stau in vila lui. Tu stai singura cu ei?
Eu: Nu... Prietenele mele cele mai bune sunt si ele cu mine.
Mikka: Perfect. Baietii aia sunt ciudati rau. Ai grija cu ei. Aseara, am auzit o discutie tare dubioasa. Au intrat aici si au mancat.

Mikka incepuse sa imi povesteasca cum baietii discutau despre anii 20 si razboaiele mondiale. Spuneau ca a fost greu in timpul bataliilor, dar ca au scapat datorita paranormalului din ei.
Eu: Sunt complet sariti de pe fix...
Mikka: Eu doar te-am avertizat. Shaorma ta e gata. Sa mai vii pe aici. Ah, da. Uite si un pahar de ceai Marocan. Sper sa iti placa.
Eu: Multumesc mult! Voi reveni!

Mi-am luat la revedere de la Mikka si am plecat fericita spre casa. Chiar ma gandeam la ceea ce spusese el. Aveam de gand sa cercetez. Mainile reci, culoarea ochilor care se schimba... Internetul posibil sa ma ajute cu ceva. Ajung acasa, ma descalt si le vad pe fete si pe baieti, in afara de Minho, care erau la usa, gata sa iasa.
Hyoyeon: Rose, noi mergem la Al Wahda Mall. Vrei sa vii?
Eu: M-ati luat pe nepregatite. Nu cred ca vin. Vreau sa caut ceva important pe internet.
Krystal: Tu alegi.
Jonghyun: Minho e in camera noastra. Sper sa fie totul bine intre voi si sa nu iscati vreun conflict.
Eu: Totul e ok. Nu se va intampla nimic.

I-am asteptat sa plece, am incuiat usa si am urcat la etaj, ducandu-ma foarte repede in camera, incuind usa dupa mine. M-am dus repede in pat, am deschis laptopul si am inceput sa caut.

Dupa lungi cautari, gasisem ceea ce voiam. Citeam legende vechi despre creaturi ale noptii, cum ar fi varcolacii si vampirii. La un moment dat, mi-a picat fisa. Mikka spunea ca baietii vorbeau despre razboaiele mondiale, asa ca oricat de ciudat ar fi fost, am cautat informatii. La un moment dat, am gasit un articol care spunea: Cei cinci sergenti, un miracol in istoria primului si al doilea razboi mondial. Cand am deschis link-ul, am vazut o poza veche. Am salvat-o pe desktop si am deschis-o, marind detaliile. Erau cinci sergenti, imbracati in uniformele armatei. Am ramas uimita, scotand un mic tipet, dar mi-am acoperit repede gura, muscandu-mi un deget. Lacrimile imi curgeau pe obraji. Nu se putea. Erau... Vampiri?! Baietii cu care stateam erau... Vampiri?!

Timp de 2 ore, am stat in pat, uitandu-ma pe tavan. Poza aceea imi aparea de fiecare data cand inchideam ochii. Era infricosator. Deodata, tresar, pentru ca a batut cineva la usa camerei mele.
Minho: Rose? Esti acolo? Nu vrei sa iesi din camera putin?
Eu: D-da. I-imediat.

Ce aveam sa fac?! Inima imi batea cu putere in piept, frica acaparandu-mi intregul corp. Aveam de gand sa lamuresc totul cu el. Aveam de gand sa o fac. M-am ridicat din pat si, cu incredere, am deschis usa, vazandu-l pe Minho. M-am uitat la el, incercand sa nu par speriata.
Minho: S-a intamplat ceva? spune acesta, uitandu-se la laptop-ul de pe patul meu.

Imi dau seama ca uitasem sa inchid laptopul. Inghetasem. Eram sigura ca va face o criza de nervi si imi va face ceva. Acesta se duse spre laptop, eu cazand pe podea si facandu-ma covrig. Acesta, se uita la poza de pe ecran si veni spre mine, ridicandu-ma brutal.
Minho: Vino cu mine
Eu: M-Min...
Minho: Nu iti fac nimic, doar vino cu mine.

Respiram cu greu. Ma tragea dupa el cu viteza, pana cand am ajuns in curtea din fata vilei, unde era umbra. Cauta ceva cu privirile, iar cand gasise ce voia, m-a dus acolo. Mi-a dat drumul la brat si cu o miscare scurta, si-a dat tricoul jos, lasand la vedere abdomenul foarte bine lucrat. Incercam sa nu ma holbez. Acesta a iesit in lumina soarelui si am privit cu uimire cum pielea ii stralucea, ca si cum ar fi fost un morman de sclipici.
Minho: Acum stii ce sunt. Sunt un monstru.
Eu: E-Esti f-frumos.
Minho: Frumos?! spuse izbucnind in hohote de ras. E pielea unui ucigas, Rose. Asta am fost si eu in trecut. Un ucigas.
Eu: C-Ce esti?
Minho: Chiar vrei sa stii? Sunt vampir. Dar secretul acesta, te-ar putea pune intr-un pericol enorm de mare. Te rog, pastreaza acest secret doar pentru tine. Nu spune absolut nimanui.
Eu: Promit solemn!

Acesta iesi din lumina soarelui, lua tricoul si il puse pe el. S-a uitat cateva secunde la mine, apoi m-a luat in brate.
Minho: De cand te-am vazut, am stiut ca e ceva special la tine. Eu pot citi gandurile tuturor. Dar la tine nu vad absolut nimic. Nu pot vedea ce gandesti. E frustrant. spune si incepe sa rada, strangandu-ma putin.

I-am raspuns, involuntar, la imbratisare. Nu... Nu puteam... Cred ca incepeam sa simt ceva pentru el. Nu il vedeam ca pe un monstru. Chiar vedeam ceva bun in el. Un suflet cald.
Eu: Nu te vad ca pe un monstru. Chiar deloc. Minho... Eu...
Minho: Nu ma poti iubi... Esti o persoana normala. Traieste-ti viata cu cineva perfect. Asa ca tine.
Eu: Parca spuneai ca nu imi poti citi gandurile.
Minho: Banuiesc ca sunt si un ghicitor bun. spune razand. Eu chiar simt ceva pentru tine. Desi ne stim de 2 zile. E ciudat. Nu stiu ce sa fac.
Eu: Ceea ce simti in acest moment.

In cateva momente, dupa ce s-a uitat incontinuu la mine, analizandu-ma, mi-a luat capul intre palmele sale mari si si-a unit buzele cu ale mele. Gestul lui, m-a facut sa lacrimez. Dupa ce a terminat, si-a lipit fruntea de a mea si mi-a sters lacrimile de pe obraji. Ardeam toata. Nu eram sigura de ceea ce facusem. Dar un lucru era sigur: nu puteam sa dau timpul inapoi. Acesta imi zambi larg si ma lua de mana, tragandu-ma in casa.

Pana au venit ceilalti, se intunecase deja. Noi stateam imbratisati pe canapeaua din living, iar Minho adormise cu capul pe umarul meu. Cand au intrat ceilalti, au ramas uimiti. Le-am facut semn sa faca liniste si le-am spus ca le explic a doua zi. Acestia s-au dus in camere, uitandu-se destul de ciudat la noi, dar zambind larg.
Krystal: Super, Rose! Ma bucur. Dar nu e cam devreme?
Eu: Vin imediat in camera si discutam. Dar sa ramana strict intre noi.

Aceasta accepta si se duse in camera. L-am trezit pe Minho si i-am spus ca aveam de gand sa ii spun si lui Krystal. Acesta a acceptat, zambindu-mi si sarutandu-ma de noapte buna.

Dupa ce i-am povestit totul, aceasta a ramas socata si i se facu frica.
Krystal: Esti in toate mintile? E periculos...
Eu: Am incredere. Stiu ca e ceva bun in legatura cu el. Imi e somn. Eu zic sa ne culcam.
Krystal: Merg pe incredere, doar pentru ca suntem cele mai bune prietene. Noapte buna!
Eu: Noapte buna!

Am adormit imediat, cu gandul la ceea ce se intamplase. Viata mea avea sa se schimbe.

Am revenit cu noul capitol. Sper sa va placa. Pe data viitoare❤️