Dangerous Secret (SHINee's Minho& Blackpink's Rose)

5. Sunt vrajitoare?

Din perspectiva lui Rose

Timpul trecea. Trecusera deja 3 zile de la acel incident, despre care, desi nu prea vorbea nimeni, nu incetam sa ma gandesc si sa imi pun mereu aceleasi intrebari. Raspunsul, insa, nu il primeam de nicaieri. Raspunsuri prea putine si mult prea multe intrebari se roteau in mintea mea. Zilele trecute, am iesit cu totii, inclusiv cu Leila, care incerca sa petreaca mai mult timp cu noi. Pe tata il vedeam mereu cu colegul lui de la serviciu, contrazicandu-se poate din nu stiu ce lucruri marunte, intelese numai de ei si de persoana lor.

In shaormerie, insa, nu mai pusesem piciorul. Asta l-am sfatuit si pe tata, care imi tot punea intrebari in ultimul timp. Intr-adevar, aveam un comportament extrem de ciudat, ceea ce il facuse pe tata sa isi dea seama foarte usor ca ceva sigur nu e in regula. Pe Mikka il mai vazusem o singura data, cand m-am dus la Baqala sa cumpar ce mai era nevoie pentru a ne prepara micul dejun si poate si cina, asta daca nu mancam in oras. Preferam sa tin distanta fata de el, deoarece, dupa cele intamplate, nu puteam avea incredere in el.

Intr-o seara, dupa ce venisem tarziu din oras, am iesit singura in curte sa ma relaxez. Era destula liniste, lucru foarte ciudat, deoarece acea straduta era circulata chiar si la cele mai tarzii ore, datorita legaturii cu bulevardul principal. Ma uitam la mainile mele si ma gandeam la momentul in care il doborasem pe Mikka, cu atata usurinta. Fusese nevoie doar de doua miscari ale mainilor. Imi aduceam aminte de ceea ce spusese Minho: vizualizeaza obiectul sau persoana si gandeste-te la ce ai vrea sa i se intample. Deodata, imi veni ideea geniala. M-am ridicat de pe scaunul pe care stateam, m-am departat cam la 1-2 metri de el si m-am concentrat asupra detaliilor care il defineau. Apoi, m-am gandit ca as vrea sa fac din el un balansoar mare si confortabil. Am ridicat mana dreapta spre el, iar in cateva momente, spre uimirea mea, scaunul de odinioara era acum un balansoar mare si confortabil.
?: Se pare ca ti-ai descoperit talentul ascuns.
Eu: Ce? Ah... Minho... M-ai speriat mai rau decat eram. Tu ai vazut ce tocmai am facut?! Cum e posibil un lucru ca acesta? Vrajitoarele nu exista...
Minho: Asa cum nici vampirii nu exista. rade acesta. Esti vrajitoare, Rose. Parintii tai au incercat tot timpul sa te protejeze de acest secret, si anume lumea aceasta a irealului. Putina lume ar crede in noi si asta doar daca le-am dovedi-o pe viu. Krystal e ca tine. Onew are darul de a vedea ce viitor are fiecare fiinta, umana sau paranormala. Iar voi doua sunteti vrajitoare, doar ca la tine e ceva mai puternic. Cat despre Mikka... De el vom mai auzi cu siguranta. Incearca sa ma vaneze de decenii intregi. Doar ca acum e prima data dupa mai bine de un deceniu de cand nu l-am mai vazut.
Eu: Ce e de fapt cu el? Si cum ati ajuns sa va cunoasteti?

Apoi, Minho a inceput sa imi povesteasca:

Erau acum secole intregi, doi baieti: Minho si Mikail. Erau ca fratii, niciodata nu umblau unul fara celalalt. Crescusera impreuna, fiind una si aceeasi persoana din toate punctele de vedere.
Cand Mikail a implinit varsta de 16 ani, ceva ciudat se petrecea cu el. Noptile cu luna plina, le petrecea in padurea din apropierea casei, vecinii spunand ca mereu se iscau furtuni si deja intrasera toti la banuieli. Era ceva nemaivazut de om pana atunci. Minho era extrem de ingrijorat pentru bunul sau prieten, asa ca intr-o seara, se gandi sa ii faca o vizita. Intra in casa unde locuia Mikail, dar era gol. Nu era nimeni. Minho s-a decis sa mearga in camera prietenului sau, pentru a vedea daca putea afla mai multe.
A cautat prin sertare, dar in sfarsit, in dulapiorul cu hainele pe care Mikail le purta cel mai des, gasi un jurnal. Stia ca nu era bine sa il citeasca, dar chiar voia sa afle ce i se intampla lui Mikail. Pe prima pagina era scris:
Draga jurnalule,
Ceva ciudat se intampla cu mine de cand am implinit 16 ani. Cand e luna plina, simt o mare durere in spate. E un lucru teribil, iar durerea e sfasietoare. Nu stiu ce sa fac. Nici macar celui mai bun prieten nu ii pot spune. Mi-e teama ca daca ceva se intampla, noi nu vom mai fi niciodata la fel. Mi-e frica.
Minho citi si urmatoarele pagini. Gasi schite ce semanau cu aripi care ieseau din spatele cuiva. Aripi desenate cu negru. Pe urmatoarea pagina, scria:
Draga jurnalule,
Nu pot sa cred ce mi se intampla! Sunt un inger intunecat. Aripile imi cresc din ce in ce mai mult. Sper ca totul sa fie bine. Nu pot lasa sa se intample una ca asta.
Minho ramase incremenit. Nu putea crede acele cuvinte, lipsite cumva de adevar si de realitate. A pus jurnalul lui Mikail exact asa cum il gasise. A iesit pe fereastra casutei, deoarece din cealalta camera se auzeau pasi si bolboroseli.
Peste cateva zile, satucul in care locuiau cei doi, fusese asaltat de un macel. Oameni cu colti omorau tot ce le statea in cale, de la copii pana la batrani. Minho si Mikail au asistat la moartea propriilor parinti, lucru ce nu a fost simplu pentru acestia. In timp ce fugeau spre padure, acestia s-au pierdut unul de celalalt.
Dupa lungi cautari, Mikail l-a gasit pe Minho la pamant, zacand intr-o balta de sange, cu o muscatura imensa pe gat. Crezandu-l mort, Mikail a plecat, cu lacrimi in ochi. Lumea parca se sfarsise. Dar Minho nu era mort. S-a trezit drept alta creatura, dusmana cu ceea ce era Mikail, si anume vampir. Minho i-a intalnit pe Onew, Key, Taemin si Jonghyun, care l-au antrenat, ei fiind la randul lor vampiri, iar 10 ani mai tarziu, Minho s-a reintalnit cu Mikail, acum sub numele de Mikka. Acum, erau dusmani, datorita a ceea ce devenisera. Secole in sir se vanau unul pe celalalt, trecand prin multe batalii. Chiar si in ziua de azi.

Ramasesem cu totul socata de ceea ce imi povestea Minho. Am hotarat sa o ajut pe Krystal sa accepte ceea ce era cu adevarat. Cand a auzit, aceasta a inceput initial sa rada, dar dupa ce i-am dovedit-o, a inceput sa planga, temandu-se.

Astfel, o noua viata avea sa inceapa pentru fiecare dintre noi, mai mult sau mai putin. Nu avea sa fie usor, dar cu timpul, trebuia sa devenim ceea ce eram cu adevarat: vrajitoare complete.

Heeeii, am revenit cu un nou capitol. Sper ca v-a placut, deoarece am stors si ultimul strop de imaginatie in acest capitol. Pana data viitoare, astept opinii si voturi.❤️❤️