Dangerous Secret (SHINee's Minho& Blackpink's Rose)

7. Inca un vampir in gasca

Din perspectiva lui Rose

Mi-am unit fortele cu ale lui Krystal si am stins blocul. Nu mi-am dat seama de un lucru. Jay era chiar in spatele meu, asistand la toata scena.
Jay: Rose... Esti... Vrajitoare?!
Acesta se uita la mine uimit. Eu am ramas blocata in fata lui, privindu-i ochii plini de mânie. M-a impins din calea lui si a iesit din casa. Fara sa vreau, am intins o mana spre poarta de la intrarea in curte si am incuiat-o. Acesta, in zadar tragea de ea. Plin de nervi, a sarit gardul, care nu era foarte inalt. Eram speriata. Stiam ca misuna Mikka prin zona si nu aveam de gand sa il las. Tot cu un gest al mainii am deschis poarta si am iesit in viteza. Ceilalti au venit dupa mine si ei, cautand speriati si strigand.

Am cautat 2 ore prin zona. Era de negasit. M-am asezat pe bordura din fata portii si am inceput sa plang, aducandu-mi picioarele la piept. Minho a venit langa mine si m-a luat in brate, stergandu-mi lacrimile. Ceilalti inca se uitau in jurul casei, pana cand, lui Minho ii vibreaza telefonul. Era un mesaj: "In jumatate de ora, in curtea interioara a scolii unde lucreaza tatal vrajitoarei. Ah, inca ceva. Sa vina numai vrajitoarea. Daca e asa puternica, sa imi dovedeasca. Si daca vrea sa isi mai vada prietenul, chiar ar face bine sa vina singura."
Eu: Ma duc. Nu am nevoie de intariri. Ma descurc.
Minho: Nu se poate. Venim cu tine.
Hyoyeon: Poate eu, Taeyeon si Yoona nu avem puteri. Dar sigur putem ajuta cu ceva.
Eu: Voi nu ati citit? Ii va face rau daca nu ma duc singura. E mai bine sa facem exact ce spune.
Jonghyun: Si sa riscam?
Krystal: Rose are dreptate. Sa o lasam sa se duca singura. Nu putem risca viata lui Jay. O pot ajuta eu de aici. Imi poti canaliza puterea. Numai asa il poti scoate pe Jay teafar.

Am acceptat si m-am pregatit de noua confruntare directa cu nimeni altul decat Mikka. Aveam sa il lovesc puternic unde il durea cel mai tare. Si nu va ganditi la altceva. Nu imi era frica deloc. Imi facusem planul inca de cand citisem mesajul. Nu avea sa fie usor, dar nici imposibil. Mi-am luat o pereche de pantaloni negri lejeri, un hanorac de aceeasi culoare, mi-am acoperit capul cu gluga hanoracului si am iesit din casa, nu inainte de a  imi lua la revedere de la ceilalti, care nu m-au lasat sa plec prea usor. Minho m-a sarutat, iar restul au tras de mine 5 minute sa ma faca sa ii iau cu mine.
Eu: Copii, daca nu ma duc mai repede, riscam sa il pierdem pe Jay. Iar eu ma jur ca nu ma voi ierta in viata mea daca va pati ceva in seara aceasta. Krystal, fii pregatita. Incep sa iti canalizez puterea.

Am privit-o lung in ochi, iar aceasta a cazut la pamant in cateva secunde. Ceilalti erau speriati.
Eu: Ii canalizez puterile. Asta inseamna ca atat timp cat voi avea puterile ei, ea va ramane asa.
Toti: Ai grija!

Am zambit cat am putut de larg si am iesit oarecum ingrijorata din curte. Simteam si mai multa putere, acum ca a mea era mixata cu cea a lui Krystal. Simteam ca pot zbura, iar fiecare particica din corpul meu era mai tare ca oricand. Scoala era in spatele casei, deci aveam putin de mers. La cativa metri de mine, il vad pe tatal meu, mergand spre casa colegului sau. Deja ma vazuse.
Tata: Rose, ce faci aici la ora asta? Si ce e cu blocul din fata casei de arata in halul asta? A fost cumva un incendiu? Rose, te duci acum in casa! E ceva neobisnuit in aer.
Eu: Serios? Nu mai spune! Tu esti cel care a tinut secreta identitatea mea reala, tata. Stiu bine ce e in aer. Vorbim alta data. Nu il pot lasa pe Jay sa moara.
Tata: Jay? Rose, nu te duci nicaieri! E peri...
Eu: AM PUTERI, TATA! NU IMI SPUNE CE SA FAC!

Nervii mei, au produs un vant puternic, pe care am reusit sa il opresc, dar nu a fost foarte usor. Tata se uita ingrijorat la mine, dar era prea tarziu, deoarece deja ma indreptam spre scoala. Am sarit peste poarta destul de inalta de la intrarea din spate, iar curtea interioara era la 10 metri in fata mea, intinzandu-se pe o suprafata impresionant de mare pentru o curte de scoala. Exact in mijloc, il vad pe Jay, legat de un scaun. Nu imi puteam da seama daca era sau nu constient, dar nu puteam sa merg la el. Riscam prea mult. De fapt, cred ca asta si astepta Mikail sa fac. Nu aveam sa ii joc jocul, pentru ca as fi pierdut din prima. Trebuia sa gandesc rapid. Si mi-a venit repede ideea perfecta. Minho ma invatase o vraja, pe care o avea de la un vechi prieten de-al lui, un vrajitor din New Orleans. Era o vraja extrem de puternica, dar aveam destula. Am ridicat bratele in aer si am inceput sa rostesc usor cuvintele in latina. Functiona. Creeam un glob de protectie. Nu am apucat insa sa il termin, deoarece un vant puternic se porni. Stiam deja ce avea sa urmeze si asta a si fost. In cateva secunde, Mikka statea in fata mea, parand parca si mai mare decat data trecuta.
Mikka: Esti desteapta. Ma asteptam sa fugi imediat la Jay. Puteam actiona repede, dar se pare ca esti un oponent dificil, domnita mea.
Eu: Mikail, haide sa terminam asta repede. Nu ai de ce sa imi porti mie pica.
Mikka: NU IMI MAI SPUNE MIKAIL! Nu stie nimeni ce se ascunde in spatele acelui nume.
Eu: Ba da. In spatele acelui nume, se ascunde un baiat normal, caruia la varsta de 16 ani i s-a schimbat destinul radical. Minho a incercat sa faca orice pentru a te ajuta. Tu, vazandu-l in balta imensa de sange, l-ai abandonat.

Mikka ramasese blocat. Stia ca spun adevarul. Stiam prea multe, chiar fara sa vreau.
Eu: Ce mai astepti? Spune ceva. Stii ca porti cea mai mare vina, Mikka. Dar Minho nu a meritat asta.
Mikka: Nu am avut de ales. Imi era frica. Pune-te in locul meu.
Eu: Ti se pare ca eu am reactionat altfel cand am aflat de ce sunt in stare? Sa fim seriosi acum, nimeni nu ar reactiona bine, decat daca nu si-ar da seama cat de periculos este.

Acesta se infurie si bate puternic din aripi, lovindu-l brutal pe Jay, care zboara direct intr-un perete, cu tot cu scaun si se prabuseste la pamant. Mikka, revine la forma umana si priveste ingrozit la ceea ce facuse. Eu pufnesc in lacrimi si alerg speriata spre Jay, care zacea intr-o balta mare de sange. In cateva secunde, apar Minho si restul. Eram sigura ca Minho va citi gandurile zgomotoase ale lui Mikka, iar Taemin va vedea scena. Minho il ia de guler pe Mikka, dar il opresc, spunandu-i ca e nevoie de ajutor.
Eu: Nu respira. Ce e de facut?
Onew: Cu siguranta nu merge clasica resuscitare. E o hemoragie interna, va trebui sa facem repede ceva. Riscam sa il pierdem in orice moment.
Taemin: Eu vad doar o solutie. Si aceea e sa il transformam. Nici macar o mica parte din puterea lui Rose nu il poate salva.
Eu: Nu! Nu se poate! L-am pus in pericol! Va duce o viata groaznica!
Key: Il vom ajuta, asa cum l-am ajutat pe Minho. Ai incredere in noi, Rose! Totul va fi in regula.

Am privit spre Jay, inca tinandu-i capul intre palme. I-am sarutat fruntea, in timp ce o lacrima mi-a curs pe obrazul rosu si fierbinte. M-am ridicat si i-am lasat pe baieti sa isi faca treaba. A urmat o scena foarte dura, Jay fiind muscat de mai multe ori de baieti, iar Mikka asista si el, oarecum ingrozit.
Eu: Nu te uita asa, Mikail! E numai vina ta si a caracterului tau infect! Mi-ai distrus prietenul cel mai bun si ma jur ca nu te voi lasa sa traiesti asa usor. Imi vei cadea in genunchi!

Acesta se uita in pamant, cu capul plecat. I-au curs, deodata, lacrimi rosii. Mi-am adus aminte, din nou, ca citisem ceva intr-o carte. Ingerii negri, atunci cand se simteau in culmea disperarii, aveau remuscari sau se simteau exteem de vinovati, plangeau cu lacrimi rosii ca sangele. In gandul meu, chiar eram impresionata, dar pe dinafara, nu puteam lasa sa se vada acest lucru. Baietii l-au luat pe Jay si mi-au facut semn sa plecam. M-am uitat pentru ultima oara la Mikail si m-am indreptat spre casa, alaturi de baieti.

Au trecut 12 ore de la acea intamplare. Asta inseamna o noapte nedormita, stand langa Jay, privindu-i trupul amortit. Nu imi puteam imagina cum avea sa fie dupa ce se va trezi. Deodata, incepu sa isi miste o mana. Ne-am uitat cu totii la el, iar acesta si-a deschis brusc ochii, care aveau o culoare rosie ca focul. Acesta a privit in jur si s-a ridicat brusc in picioare. M-a privit si m-a strans puternic in brate.
Jay: Rose. Tot ce tin minte e ca m-a durut extrem de rau capul si ca am facut contact cu un perete.
Hyoyeon: Cum te simti acum?
Jay: Nu stiu. Ma simt de parca nu as muri niciodata.

Am inceput sa plang. Cand a aflat ce devenise, se uita la noi si se aseza din nou pe pat, tinandu-si capul intre palme. Au durat ore pana l-am calmat. Se facuse din nou seara. La ora stingerii, ne-am dus toti in camerele noastre. Am asteptat pana Jay a adormit si abia dupa, m-am asezat si eu in patul meu, adormind bustean.

Buunaa. In sfarsit am facut din nou un capitol. 1683 cuvinte. Sper sa va placa si sa imi apreciati in continuare munca. As vrea din tot sufletul sa strang mai multe voturi, comentarii si lecturi. Nu e imposibil. Deci va astept cu nerabdare opiniile! Pe data viitoare❤️