Dangerous Secret (SHINee's Minho& Blackpink's Rose)

1. Calatorie in tarile calde

Ar trebui sa ma prezint, nu? Ah... Presupun ca deja am pus o intrebare prosteasca. Oricum. Ma numesc Park Rose. Cea din poza de mai sus sunt eu. Am 18 ani si sunt o persoana cu mult tupeu ca sa zic asa. Uneori, chiar cu prea mult, desi stiu ca in unele situatii chiar nu e indicat sa ma folosesc de el. Sunt sportiva, dedicandu-mi timpul liber tenisului si handbalului. Imi place mult sa vad meciurile de handbal al prietenului meu cel mai bun, Jay. Chiar isi dedica viata acestui sport, mutandu-se chiar in alt oras pentru a putea face performanta. Dar sa il lasam pe el. Deocamdata.

Sunt in aeroportul din capitala Romaniei. Aveam sa imi petrec toata vacanta de iarna in Abu Dhabi, departe de frig si chiar si de casa. Aveam nevoie de asta. Eram, desigur, cu prietenele mele: Krystal, Yoona, Taeyeon si Hyoyeon. Aveam sa stam la tatal meu in casa. Am uitat sa mentionez. Tatal meu lucreaza in Abu Dhabi de aproape 3 ani, iar anul acesta m-a chemat din nou la el, lasandu-ma sa aduc si fetele cu mine, deoarece stie ca aveam sa ma plictisesc singura aproape o luna.

Dupa ce bem un ceai si ne uitam la parfumurile scumpe din Duty Free-ul aeroportului, cineva anunta imbarcarea in avion. Fetele aveau emotii, deoarece isi doreau de mult timp sa ajunga in Emirate, mai ales ca aterizarea e in Dubai, iar de acolo ne ia tata, mai mult ca sigur alaturi de buna si vechea noastra prietena, Leila. In avion, stau langa Krystal si Hyoyeon, eu avand ca de obicei locul de la geam. Stiam ca la decolare voi avea probleme, asa ca atunci cand avionul se desprindea de sol, eu ma propteam tot timpul in scaun, respirand adanc si incercand sa ma gandesc la altceva. Asa a fost si de data aceasta, normal. Fetele erau bine, spre mirarea mea. Ma gandeam ca vor fi probleme, dar se pare ca imi fac prea multe griji degeaba.

Zborul a durat 4 ore si 30 de minute, timp in care am ascultat muzica si am mai vorbit cate ceva cu fetele. Nu a fost chiar atat de plictisitor, deoarece, spre deosebire de celelalte zboruri, acum a fost posibil sa vedem luminile stradale din orasele de la sol. Am zburat deasupra Turciei si a Egiptului. Minunat, nu? Privelistea era absolut fantastica. Nu imi mai puteam lua privirea de la tot ce era la sol.

In sfarsit, am ajuns in Dubai, dupa o mica intarziere a zborului. Ma simteam foarte fericita, iar amintirile de la prima mea vacanta aici incepeau sa se deruleze una cate una. Stiam ca nu mai aveam sa revad o persoana de care chiar ma atasasem enorm de mult, dar puteam cunoaste multe alte persoane noi.

*din perspectiva lui Minho*
Sunt Minho. Da... Am inceput clasic si putin cam brusc, dar nu vreau sa intru prea mult in detalii. Aparent, am 19 ani. Am spus. Aparent. In realitate, am 106 ani. Stiu ca vi se pare super prostesc ceea ce spun, dar este adevarat. Si am inceput sa nu imi mai ascund mereu identitatea. Am realizat ca e mai bine sa spun lumii cine sunt cu adevarat. Sunt un vampir. Stati calmi, nu am sa ies pe strada la miezul noptii sa pap vreun copilas sau alta fiinta vie. Ma hranesc cu mancare umana, putand supravietui exact ca un om. Nu se rezuma totul la sange si crima. Prietenii mei: Onew, Key, Taemin si Jonghyun sunt la fel ca si mine. Suntem printre putinii vampiri care consuma hrana exact ca oamenii normali. Multe crime in ziua de astazi, datorate vampirilor, sunt date pe seama animalelor, deoarece nimeni nu ar crede in vampiri si in existenta lor.

Baietii au ales ca anul acesta sa stam in Abu Dhabi pentru o luna, mutandu-ne in Romania imediat dupa ce plecam de aici. Coreea este tara noastra natala, dar am decis sa facem o schimbare. Mereu am vrut sa fiu un idol kpop. Dar acest lucru nu este posibil, datorita faptului ca sunt... Nu vreau sa repet. Acest lucru ma innebuneste. As vrea oricand sa renunt, daca s-ar putea, la imortalitate, dar sa imi incep o noua viata. Cei care au renuntat la imortalitate, au murit in decursul unei singure ore. Au imbatranit subit, dar au murit puri si fericiti, cu parul carunt si riduri. Chiar voiam sa stiu cum e batranetea, un lucru atat de comun la oameni.

*din perspectiva lui Rose*
Ridicam bagajele de pe banda si plecam spre locul unde ne astepta tatal meu. Cum il vad, alerg cu tot cu bagaj si ii sar in brate.
Tata: Cum a fost zborul? Si unde sunt fetele?
Eu: A fost ok zborul. Uite-le ca vin.
L-au salutat toate pe tata si am pornit spre masina Leilei, care ne astepta fericita, imbratisandu-ne pe fiecare in parte.

Dupa o ora si 10 minute, am ajuns in Abu Dhabi. Chiar imi era dor de acest oras mare si frumos, unde aveam amintiri frumoase. Ne luam toate la revedere de la Leila si intram in casa spatioasa. Era o vila cu un etaj, dar avea foarte multe camere.
Tata: Rose, vreau sa iti spun ceva. Dar transmite-le te rog si fetelor. In camera cea mai mare, la insistentele directorului scolii la care lucrez, am fost nevoit sa las 5 baieti, exact pe aceeasi perioada cat veti sta voi aici.
Eu: Si tu?
Tata: Eu voi sta la Victor, colegul meu. Nu va voi deranja. Doar sa aveti grija. Am vorbit cu domnul de la Baqala sa va dea tot ce aveti de cumparat fara sa platiti. Platesc eu totul. Pastrati banii si faceti shopping.
Eu: Multumim mult! O sa avem grija!

Il imbratisez, iar acesta pleaca din casa, eu ducandu-ma in living, la fete. Le-am spus despre baietii care trebuiau sa ajunga.
Krystal: Crezi ca o sa fie bine?
Taeyeon: Hai mai. Ce poate fi atat de rau? Pun pariu ca sunt foarte de treaba.

Atunci, se auzi o cheie rasucita in usa de la intrare. Stam cat putem de linistite si asteptam.
?: Crezi ca fetele acelea au venit deja?
??: Mai mult ca sigur. Uite. Luminile sunt deja aprinse in bucatarie si living.
???: Le pot auzi gandurile de aici. Sunt speriate.
Taeyeon: Ne aud gandurile pe dracu. spune ea in soapta.

Intra in living 5 baieti, asa cum spusese tata ca se va intampla. Erau destul de inalti si aratau bine. Pareau foarte de treaba.
?: Salut. Cred ca v-ati speriat putin. Eu sunt Onew si acestia sunt Key, Taemin, Minho si Jonghyun.
Eu: Salut si voua. Nu ne-am speriat. Va asteptam. Eu sunt Rose si fetele de langa mine sunt Krystal, Taeyeon, Hyoyeon si Yoona.
Taemin: Ne pare bine de cunostinta. Noi mergem sa ne odihnim. E tarziu. Ne vedem dimineata la micul dejun.

I-am salutat din nou pe toti si i-am lasat sa plece. Unul dintre ei se uita foarte ciudat la mine. Se uita fix in ochii mei, nemiscandu-i deloc. Avea o privire patrunzatoare, dar in acelasi timp rece. Iti dadea un fior incredibil.
Taeyeon: Esti bine, Rose?
Eu: Ce? Ah... Da. Nu va faceti griji. Sunt doar obosita.
Yoona: Si eu. Ar trebui sa mergem sa dormim.

Eu dormeam in camera cu Krystal, iar celelalte trei in camera de langa a noastra. Ne-am trantit fiecare in patul ei, nu inainte de a aseza valizele langa paturi, urmand ca dimineata sa despachetam si sa punem putinele haine pe umerase. Am stins lumina si am adormit bustean, fara a mai scoate un sunet pana a doua zi.

*din perspectiva lui Minho*
Stateam cu totii intr-o camera foarte mare. Aveam 5 paturi. Era frumoasa si curata. Se pare ca domnul care statea aici a facut curat in toata casa inainte sa venim aici. Eram bulversat. Acea fata mai devreme... De ce nu ii puteam citi gandurile? De ce simteam pentru prima data in ultimele 6 decenii ca innebunesc daca nu beau sange? Era ceva special.
Onew: Minho, esti in regula? Ochii tai si-au schimbat din nou culoarea.
Eu: Ce? Nu am nimic. Sunt bine.
Taemin: Mi-e somn. De ce nu ne culcam?
Jonghyun: Da. Sunt de aceeasi parere cu Taemin.

Dupa ce am stins lumina, ceilalti au adormit. Eu pur si simplu nu puteam. Ma gandeam doar la fata aceea. Ma deranja oarecum faptul ca nu puteam vedea ce gandeste. Ca nu puteam sa stiu ce credea despre noi. In cele din urma, am adormit si nu m-am mai miscat pana dimineata.

"Heii! Am revenit cu o noua carte. Pentru ca am destule idei, voi lucra la ambele carti, la cea cu Jonghyun si la aceasta. Sper sa va placa, voi incerca sa fac capitole mai interesante. Multuu❤️"