10. Fețe noi in grup

69 5 2
                                    

A deschis ochii brusc, dupa ce pieptul i se umplu cu aer. Ochii lui erau ceva de nedescris. Un rosu ca sangele la ochiul drept si un galben spre portocaliu extrem de tipator la ochiul stang. A privit putin in jur, adulmecand si incercand sa isi controleze simturile, acum amplificate de sute de ori mai mult decat inainte. Brusc, privirea lui e atintita spre mine. Isi plaseaza o mana pe obrazul meu drept, pipaind putin locul, apoi imi murmura numele.
Minho: Rose...
Eu: E in regula, Minho. Suntem cu totii aici.
Sare ca ars din pozitia in care era si aterizeaza in bratele mele, strangandu-mi cu putere trupul. Abia mai respiram, dar s-a oprit la timp, simtindu-mi bataile inimii amplificandu-se. Ma privi in ochi si ma saruta cu pofta, uitand de cei din jur, care se simteau oarecum stanjeniti. Dupa ce rupe sarutul, se uita spre Mikka, ce zacea inca pe patul de langa cel pe care fusese Minho.
Hyoyeon: Nu da nici un semn. Of, ce viata simpla aveam inainte de vacanta asta... Nu am avut timp nici macar de shopping si de vizitat locurile.
Yoona: De acord cu Hyo. Aveam o viata normala. Au trecut 2 saptamani, dar mai avem la dispozitie inca 2 si jumatate sa vizitam. Si asta vom face. Nu conteaza cum.
Krystal: Ne pare rau, fetelor... Ahhh!!! tipa deodata.

Krystal cazu din picioare, ramanand cu privirea atintita spre birou, pe care erau asezate o foaie A4 si un creion cu mina. Intelegand mesajul ei, am luat repede foaia si creionul si i le-am dat. Aceasta a inceput sa schiteze ceva, fara sa se uite la foaie si murmura ceva cuvinte in latina, dar erau cu totul neclare. Am asteptat 2 minute, pana cand aceasta terminase desenul si revenise la normal. Pe foaie erau schitate doua persoane, o fata si un baiat, ce purtau doua amulete. Fata avea la gat soarele, iar baiatul luna. Ce putea sa insemne?

Deodata, din curtea din spatele casei, se auzira voci.
?: Aici trebuia sa ajungem?
??: Da. Sunt sigur 100%.
M-am repezit spre fereastra. Cand m-am uitat mai bine, am observat o fata si un baiat, ce se apropiau de usa de la intrarea din spate, aflata chiar sub fereastra camerei in care ne aflam. Atunci, am vrajit o scara si am deschis fereastra.
Eu: Cine sunteti?
?: Nu am venit sa facem rau.
??: Numele meu este Taeyong, iar ea este Kara. Am venit sa cerem ajutor. Suntem exact ca tine si Krystal.

De unde ne stiau numele? Cine erau acei doi necunoscuti? El, avea trasaturi foarte bine definite, iar parul lui era de un visiniu tipator. Ea, era o fata scunduta, cu parul lung, pana putin mai jos de fese, de o culoare galbena si asemeni soarelui de stralucitoare si orbitoare. I-am invitat in casa si am observat ca se tineau de mana, ambii purtand doua amulete la gat, ea soarele, iar el luna. Dandu-mi seama ca erau cei desenati de Krystal, am luat repede desenul si l-am ascuns in sertarul secret al biroului, vrajit de mine si securizat cu o vraja de putere medie de securitate. Cei doi straini pareau a fo de varsta mea si a fetelor, dar amandoi aveau ceva special in priviri si trasaturile fizice.

Deodata, am constatat ca Mikka se trezea, asa ca i-am pus pe baieti si pe restul fetelor sa iasa si sa il duca la parter. Trebuia sa ramanem doar eu si Krystal cu Taeyong si Kara. Simteam asta. Desi Mikka si Minho aveau nevoie de doua potiuni, puteau sa mai astepte putin.
Kara: Avem nevoie de ajutorul vostru.
Krystal: Despre ce este vorba?
Taeyong: E ceva intunecat, ce ne tot apare in vis. Cand mie, cand Karei. Kara vede eclipse de soare, urmate de cerul rosu si luna sangerie, pe care le visez eu.
Kara: Ma tem ca e ceva ce ar putea afecta nu numai creaturile, ci si oamenii. Molime, razboaie, revolte... Toate datorate acestui fenomen. Am vrea sa stim ce se intampla. Ne ajutati?
Eu: Da! Nu putem sta sa ne uitam pur si simplu.

Apoi, am vrajit discret sertarul biroului, am scos desenul si le-am aratat celor doi. Acestia au ramas putini uimiti de ceea ce se intampla in ultimul timp.

Dupa lungi discutii cu ceilalti, le-am oferit Karei si lui Taeyong posibilitatea de a locui cu noi, pana cand totul avea sa se termine. Hyoyeon, Taeyeon si Yoona erau cele mai suparate, deoarece isi doreau vietile normale inapoi. Chiar daca nu erau oameni, noi am influentat si vietile lor. Ma gandeam la multe lucruri, in timp ce preparam potiunile pentru Minho si Mikka. Aveam de gand sa dorm cu Minho, pentru a-l supraveghea o vreme. De Mikka se ocupa Krystal, care puteam sa jur ca simtea ceva pentru el, doar ca nu o arata foarte tare. O cunosc foarte bine si o pot citi din toate punctele de vedere, mai ales acum ca am aflat de ce suntem in stare. M-am asezat in pat, invitandu-l pe Minho sa se aseze langa mine. Acesta se comporta ciudat, dar era normal. M-a luat in brate, adormind cu bratele in jurul meu. In cateva minute, dupa ce l-am privit si m-am jucat cu parul lui, am adormit si eu, gandindu-ma la lucrurile ciudate care se intamplau.

Heii. E un capitol scurt, deoarece e facut in graba. Promit ca urmatoarele vor fi lungi❤️

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 27, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Dangerous Secret (SHINee's Minho& Blackpink's Rose)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum