Dangerous Secret (SHINee's Minho& Blackpink's Rose)

2. Ploua in Abu Dhabi

Din perspectiva lui Rose

Visam. Eram in curtea din spatele casei, dorind sa intind rufele. Dupa colt, batea soarele mai tare si am observat ceva extrem de stralucitor. Eram fascinata de acea stralucire, nemaipomenit de interesanta si captivanta. De dupa colt, aparu un baiat, cu camasa descheiata, lasand la vedere abdomenul bine lucrat. Descoperisem ce stralucea. Era pielea lui. Nu era posibil un lucru ca acesta. Nu putea fi adevarat. Niciun om normal nu straluceste asa nici macar cu o tona de sclipici pe el. Cand sa ii vad fata, totul se face negru.

Ceasul suna de mama focului pe noptiera micuta. Imi deschid ochii si vad ca era 10:30. Krystal nu mai era in camera, asa ca m-am dus in baie si mi-am facut rutina. Dupa ce m-am machiat foarte discret, am coborat la parter. Se auzeau rasetele fetelor, acompaniate de cele ale baietilor, din bucatarie. Cand am intrat, am vazut ca ceilalti gateau micul dejun impreuna, razand de parca s-ar cunoaste de-o viata. Doar unul dintre baieti statea intr-un colt al bucatariei, privind in gol, cu o privire de vultur. Se simtea raceala din privirile lui, de parca as fi deschis congelatorul.
Hyoyeon: Rose, te-ai trezit!
Onew: Uite cine a venit. Cum ai dormit, Rose?
Eu: Ah, am dormit bine. Abia astept sa ies in oras.
Krystal: Era sa uit. Apropo de iesit. In timp ce dormeai, a sunat Leila pe telefonul tau, dar am raspuns eu. A spus ca la 12:00 sa fim gata, pentru ca vine ea sa ne ia de aici. Spunea ceva de genul ca ne lasa la mall-ul tau preferat.
Eu: MARINA MALL! Ah, Doamne, abia astept! spun incantata, sarind de pe un picior pe altul.

Baiatul ciudat, a pufnit nervos si s-a ridicat de pe scaun. Nici macar o secunda nu i-a luat sa iasa din incapere si sa tranteasca usa dupa el. Ce era cu acest baiat? Ce nu ii convenea? Chiar voiam sa aflu, avand in vedere ca stateam o luna cu ei, in casa tatalui meu.

Din perspectiva lui Minho

Dupa ce am trantit usa in urma mea, am urcat nervos la etaj, ducandu-ma tinta in camera. Ma abtineam cu greu. Setea devenea din ce in ce mai puternica si nu stiam cum as putea-o controla. Chipul acelei fete, obrajii ei roz si ochii ei plini de viata ma innebuneau. Inima mea era inundata in disperare.
Onew: Minho, ce a fost cu faza de mai devreme? Atat Rose, cat si celelalte fete, au ramas cu un semn mare de intrebare. In special Rose, pe care am vazut-o cum te privea inca de aseara si inclusiv acum cateva momente. Ce e cu tine?
Eu: Nu stiu, Onew. Chiar nu stiu. Vreau sa ma controlez, dar nu pot. Simt setea pana in gat si e o senzatie cu care nu mai sunt obisnuit. Dar ai dreptate. Trebuie sa incerc. Nu putem risca sa fim descoperiti.

Din perspectiva lui Rose

Dupa cele intamplate, Onew a urcat la etaj, iar restul baietilor au iesit in curte.
Hyoyeon: Eu urc sa ascult ce vorbesc. Poate pot afla ceva
Eu: E prea periculos. Daca te prinde unul dintre ei? Ai uitat ca tu chiar nu stii sa fii discreta? spun razand
Krystal: De acord cu ea, Hyo. Imi pare rau. Jae, ar trebui sa te duci tu. In fond, esti cea mai discreta dintre toate.

Am acceptat provocarea fetelor, mai ales ca eu chiar doream sa aflu ce are Minho. M-am apropiat usor de usa si am lipit capul pentru a auzi mai bine discutia celor doi.
Minho: Simt setea pana in gat si e o senzatie cu care nu mai sunt obisnuit.
Sete? Ce vrea sa spuna?
Minho: Aud gandurile uneia dintre fete. Cineva asculta ce vorbim, chiar la usa.
Auzind acestea, am dat sa fug, dar usa s-a deschis repede. Cineva mi-a pus mana la gura, m-a tras inauntru, iar celalalt a inchis usa. Am fost trantita de perete, scotand un mic tipat. Cel care ma tinea era Minho. In spatele lui, am observat ca era Onew, care parea ca incerca sa faca ceva si chiar era speriat. Minho ma privea tinta.
Minho: Onew, lasa-ma singur cu ea, te rog!
Ce avea de gand sa faca? Ma temeam foarte mult, iar inima mai avea putin si imi iesea cu totul din piept. Onew a iesit cu o mica ezitare din camera, aratand speriat.
Eu: C-ce a-m f-facut?
Minho: Cu ce scop ascultai la usa? Te rog, nu te pune in pericol. spune acesta, privindu-ma in ochi, in timp ce dadea sa planga, dar strangea din ochi din cand in cand.
Eu: N-nu ascultam. D-doar voiam sa ma imbrac pentru a pleca la m-mall.
Minho: De ce ma minti?! spune, lovind peretele cu pumnul, nu departe de urechea mea.
Eram speriata. Ma uitam in ochii lui, putand observa cat de nervos era. La un moment dat, culoarea ochilor lui, din caprui, s-a transformat incetisor in galben. Mana pe care o tinea pe mine devenea din ce in ce mai rece. I-am pus mana pe obrazul drept, desi nu stiu ce m-a determinat sa o fac. Acesta a inghitit in sec si s-a indepartat de mine, ochii lui revenind la culoarea initiala. Am ramas cateva secunde lipita de perete, privindu-l. Acesta si-a intors privirea din nou spre mine.
Minho: Imi pare rau ca am reactionat asa... Nu stiu ce e cu mine. E probabil din cauza aerului de aici. Sunt putin ametit, sincer sa fiu. Ai tot dreptul sa fii furioasa, dar chiar imi pare rau. Stiu ca am inceput cu stangul in fata ta si vreau sa schimb acest lucru.
Eu: Stii, uneori, se mai intampla sa incepem cu stangul, chiar fara sa vrem sa o facem. Iti accept scuzele. Hai sa o luam de la inceput. ii spun, zambind cat am putut.

Fata lui Minho se luminase. Cand mi-a zambit inapoi, un fior m-a trecut pe spate, facandu-ma sa tresar putin. Zambetul lui era plin de caldura. Parca se transformase intr-o cu totul alta persoana. Un baiat ciudat de misterios, caruia voiam cu desavarsire sa ii desleg misterul.

Era aproape 12 cand am iesit toate 5 din casa, nu inainte de a ne lua la revedere de la baieti. Toata ziua, am petrecut-o in Marina Mall, unul dintre locurile mele preferate. Am mancat in sfarsit la restaurantul meu preferat, Fuddruckers. Ahh. Imi era dor de caldura. Imi era dor de tot ce ma inconjura in acel moment. Imi venea pur si simplu sa tip de fericire.

Cand am plecat din mall, era ora 16:00. Pe cer, erau nori de ploaie.
Yoona: Nori de ploaie in Abu Dhabi? Imposibil!
Leila: Nu este imposibil. Si aici ploua. Nu foarte des, dar ploua.

Nu cu mult dupa ce ne-am urcat in masina, a inceput sa ploua. Dupa ce Leila ne-a lasat in fata casei, restul i-au spus la revedere Leilei si au intrat glont in casa, luand si pungile mele de shopping. Am salutat-o pe Leila si am intrat usor in curte, lasandu-ma purtata de cantecul ploii. Apa imi uda fiecare particica a corpului, facandu-ma sa zambesc.

La un moment dat, aud un suras de fericire din apropiere. Ma uit, iar la cativa metri mai incolo, era chiar Minho, zambind si ridicand mainile in aer. Era ud tot, exact ca si mine. Era fericit. Parul lui ud statea foarte bine, iar tricoul lipit de corp ii punea in evidenta muschii si abdomenul bine lucrat. Arata bine. Cand m-a vazut, a venit fericit spre mine. I-am zambit inapoi, iar acesta m-a luat in brate si m-a invartit, ceea ce m-a surprins enorm de mult. Ce se intamplase cu Minho cel vechi si sobru? Acum, era fix opusul. M-a lasat jos si m-a privit, tinandu-ma de maini. M-a imbratisat strans si a stat asa cateva momente. Eu, in comparatie cu el, eram fierbinte. El era rece, exact cum era mereu. Nu intelegeam nimic. Nu eram capabila sa percep cum un om ar putea fi asa...

Dupa cateva minute, eu si Minho am intrat in casa, uzi leoarca. Ceilalti, cand ne-au vazut, s-au uitat ciudat la noi. Onew si restul baietilor, s-au uitat la Minho cu o oarecare usurare si mandrie. Nu m-am chinuit sa ii inteleg, pentru ca eram obosita si imi era frig, dupa jumatate de ora de stat in ploaie.

Dupa ce mi-am schimbat hainele si mi-am uscat parul, incepu sa imi fie din ce in ce mai frig. Nu m-am dus nici la cina. Am stat doua ore pe telefon, vorbind cu prietenul meu cel mai bun, care ma tot intreba ce fac, fiindu-i dor de mine si mie de el. Eram foarte legati unul de celalalt.

Cam pe la ora 21:05, am pus telefonul pe noptiera la incarcat, am stins lumina si am adormit bustean.

Heiii! Am revenit. Postez greu, pentru ca scoala... Voi posta de acum in fiecare weekend. Asa, imi e mult mai usor. Sper sa va placa, deoarece chiar am muncit la acest capitol si astept voturile si comentariile voastre! Pe data viitoare!❤️