Diana nu zise nimic ci deschise ușa larg. Stiles intră înăuntru și tresări când Diana trânti ușa în urma lor. Fără să își schimbe hainele scumpe sau să se relaxeze în vreun fel, Diana aduse o trusă de prim ajutor.
— Stai jos! îi ceru ea indicând spre un scaun. Dă-ți jos cămașa și arată-mi rana.
Stiles aruncă cât colo tricoul și se uită cu coada ochiului la Diana, verificându-i fiecare mișcare. Bruneta nu aruncă nici măcar o privire asupra abdomenului său plin de cicatrici și se concentră asupra rănii de la umăr. Când îl atinse cu antisepticul, Stiles încleștă degetele pe marginea scaunului aproape sfărâmând bara de metal în bucăți. Când Diana termină, îl lasă să se întindă pe canapea.
— Deci ești un Emisar. Două mii de ani afurisiţi v-am crezut un nenorocit de mit, iar acum am ocazia să întâlnesc una în persoană.
Diana aruncă o sticluță de cafea pe care el o prinse din reflex.
— Dacă adormi ne-ar putea surprinde, iar eu nu vreau asta. Deci stai treaz, îl informă ea distantă.
Stiles bău cafeaua și se schimbă într-o cămașă mai largă de-a fetei. Totuși, încă îi era frig așa că îmbracă o jachetă neagră și suflă în palme pentru a le încălzi. Diana observă că tremura și se așeză lângă el pe canapea.
— Ești în regulă? îl întrebă ea punându-i mâna pe umăr.
Diana trase mâna repede de parcă ar fi fost electrocutată. Durerea – durerea lui – se strecurase în corpul ei prin intermediul puterii sale de Emisar.
— Sunt bine, o asigură el, dar simţi nevoia să explice observând privirea dezaprobatoare a Emisarului. Durerea e bună pentru mine. Dacă nu e a mea atunci trebuie să fie a ta. Am nevoie de ea sau am să fac lucruri rele.
Diana se uită fix la podea și murmură ceva ca pentru ea.
— Deci e adevărat atunci. Tot ce se spune despre tine.
Stiles nu se putu abține de la a face o remarcă sarcastică.
— Voi chiar știţi tot, nu?
— Nu mai există un „noi". Sunt doar eu, explică Diana. Sunt Ultimul Emisar.
Stiles zâmbi în sinea lui – se bucura că o făcuse să mărturisească –, dar îi părea rău de situația ei.
— Știi ceva, Stiles? Încearcă să dormi, sunt sigură că nu se va întâmpla nimic câteva ore, îi spuse ea plecând spre ușă.
CITEȘTI
Demoni: Moarte
Paranormal„- Ba da, îți pasă. Te-am văzut înjunghindu-te singur, sărind în fața gloanțelor și rânjind, ca si cum durerea fizică te făcea să te simți bine. Te ascunzi în spatele sarcasmului pentru că dacă ai lăsa zidurile să se prăbuseasca ar trebui să înfrunț...