„- Ba da, îți pasă. Te-am văzut înjunghindu-te singur, sărind în fața gloanțelor și rânjind, ca si cum durerea fizică te făcea să te simți bine. Te ascunzi în spatele sarcasmului pentru că dacă ai lăsa zidurile să se prăbuseasca ar trebui să înfrunț...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Lovitura o aruncă la podea. Nu era obișnuită cu vânătăile și cicatricile, acestea fiind încă un lucru nou pentru ea, dar cel mai mult o enerva neputința. De fiecare dată când era rănită – ceea ce înainte nu i se întâmpla – nu se mai putea ridica. Obișnuia să-i disprețuiască pe Vânătorii umani pentru încercările lor eșuate de a cuceri supranaturalul. Acum îi admira. Cu fiecare oră de antrenament dorința de a se răzbuna ei de a lua înapoi ceea ce pierduse, creștea.
— Topaz, cred că ar trebui să iei o pauză!
Băiatul care se oferise să o antreneze avea doar șaptesprezece ani și nu cunoștea adevărul despre ea. El nu avea magie și umbre pe care să se bazeze, era un simplu om. Exact așa cum ajunsese și ea. Cum Demonul acela îngâmfat m-a făcut! Dar am să-l găsesc, am să-l torturez până ce îmi va înapoia puterile și poate că am să-l și ucid într-un final.
Topaz știa că exagera cu dorința ei de răzbunare, dar nu-i păsa. Avea să o ducă la îndeplinire sau avea să moară.
— Sângerezi! spuse băiatul îngrijorat.
Îi îndepărtă părul de pe față și începu să șteargă sângele cu un prosop. Topaz se relaxă sub atingerile lui până când acesta se aplecă și își lipi buzele de ale ei. Surprinsă, bruneta își așeză palmele pe umerii lui și îl împinse. Băiatul se dezechilibră, iar Topaz îi aplică o lovitură de dreapta. Urmări cu privirea cum se lovește de dulap și rămâne acolo. Oftând, Topaz părăsi sala de sport.
— Topaz Delgado?
Topaz se întoarse brusc spre posibila amenințare și îngheță când văzu o copilă sprijinindu-se de perete cu o mână însângerată.
— Te rog, știu că ești o Vânătoare, dar, te rog, ajută-mă!
Cealaltă mână o tinea la stomac încercând să oprească sângerarea. Topaz înțelese că era un Demon și că cel mai probabil scăpase dintr-o luptă. Rănile ei păreau destul de grave, dar Topaz decise că nu avea să-i pese.
— Știu unde se afla Stiles! strigă Seline înainte să cadă pe asfalt cu o bufnitură.
Topaz alergă cât de repede putu lângă trupul ei înghețat sperând că nu murise. De aproape, observă că Demonul nu arăta deloc ca un copil ci era o femeie cu părul blond-roșcat și ochii galbeni. Câțiva oameni le înconjurară, iar Topaz o ridică în brațe, ferind-o de privirile curioase.
— La o parte, prietena mea e rănită, trebuie să o duc la spital! strigă Topaz conștientă că avea să regrete decizia peste ceva timp.
Dar dorința de răzbunare era mai puternică și învinse rațiunea fetei. Seline era în siguranță.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
