„- Ba da, îți pasă. Te-am văzut înjunghindu-te singur, sărind în fața gloanțelor și rânjind, ca si cum durerea fizică te făcea să te simți bine. Te ascunzi în spatele sarcasmului pentru că dacă ai lăsa zidurile să se prăbuseasca ar trebui să înfrunț...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Nik?
Stiles nu ezită nici măcar o secundă.
— Numele e Stiles acum, îi spuse el. Iar tu nu te-ai schimbat deloc, Lydia.
Roșcata îl împinse de lângă ea și se ridică în picioare. Poate că Stiles era priceput în a-și ascunde sentimentele – avea până la urmă un mileniu de antrenament –, dar Lydia nu dispunea de asta. Pe fața ei se citeau surprinderea, ușurarea și, în cele din urmă, furia.
— Te credeam mort! strigă către el. De ce dracu nu mi-ai spus niciodată că nu ai murit? Ai idee prin ce-am trecut în ultimii zece ani?
— M-ai lăsat să mor, îi reproșă Stiles fără emoție. Chiar trebuie să-ti amintesc cum m-ai înlănțuit de o stâncă ca Vânătorul să mă poată înjunghia? Singurul motiv pentru care eu mă aflam acolo erai TU!
Stiles se întoarse cu spatele la Lidia și urcă în mașină. Nu conta care erau sentimentele lui pentru ea, să fie în preajma Lydiei era ultimul lucru de care avea nevoie.
Diana îl întâmpină cu o privire plină de reproș și un pahar de cafea în mână – pe care Stiles îl goli în cel mai apropiat coș. Nu intenționa să mai bea nimic din partea ei.
— Am fost puțin ocupat cu salvarea unui Demon încăpățânat, dar sigur, dacă stăteam pentru a doua explozie sângele meu ar fi rupt sigiliul. Totuși nu cred că ar fi rămas ceva din mine care să colecteze comoara.
Diana oftă profund și porni motorul, mintea ei începând să creeze un nou plan.
— Așteaptă! strigă Lydia sprijinindu-se de capotă. Nik... Stiles sau cum naiba te-o chema acum, am nevoie de ajutorul tău. Kamelia a fost ucisă de un Demon, iar Zoe este în același pericol.
Stiles ridică geamul și îi ceru Dianei să părăsească parcarea cât mai repede. Cuvintele disperate ale Lydiei se pierdură în urma mașinii roșii ce porni în viteză.
Lydiei încă nu îi venea să creadă că Nik era acest misterios Stiles și că nu îi păsa de nimic. Cu toate acestea, roșcata nu avea să renunțe la planul ei. Tot ce trebuia să facă era să reintre în viața lui. Era decisă să recurgă la orice pentru a-și salva prietena.
Roșcata se teleporta în fața mașinii și o lovi cu energia sa cauzând un accident. Diana se izbi cu capul de volan și leșină pentru câteva minute în timp ce Stiles coborî din mașină nervos.
— La dracu, Lydia! strigă Stiles. Nu te pot ajuta. Nu am de gând să port un război cu nu știu ce Demon doar fiindcă a ucis-o pe Kamelia.
Lydia oftă. Stiles părea să spună adevărul chiar dacă era greu de crezut. Până la urmă avea dreptate, iar Lydia o știa. Nu voia să riște totul pentru o vânătoare de fantome. Avusese o viată înainte de a o cunoaște pe ea, iar Lydia dăduse totul peste cap. Era de așteptat ca el să păstreze distanța fată de ea.
