THE WALKING DEAD IADUL PE PAMANT

S1 Capitolul 5 o intamplare neasteptata

Sunt trezit brusc de usa camerei mele, care este deschisa.

- Ce naiba dai buzna asa? Strig nervos, dormeam prea bine.

- Hai, Victor, scularea! Spune Sorin care aparent are foarte multa energie. Am venit aici cu un scop, sa avem o casa, un loc de trait, trebuie sa aratam ce putem face, asa ca noi doi, si alti oameni din comunitate, mergem la cautat de provizii in Bacau.

- Poti sa imi spui totusi cat este ceasul? Intreb si ma frec la ochi.

- Nu stiu, sapte, sapte jumatate dimineata. Hai, scularea sau arunc apa pe tine. In cinci minute sa fi la parter.

Nu ma lasa sa raspund, paraseste repede camera.

Ma ridic si ma imbrac, nimic special, o pereche de blugi albastrii si un tricou negru, dat faptului ca afara este cald. Imi atasez cureaua la care tin un pistol simplu si statia, si ma duc jos.

Andreea, Sorin, Mihai si Alin stateau si mancau.

- Alin, cum te simti? Intreb si ii pun mana pe spate.

- Mai bine...ma doare rau piciorul.

- Lasa ca trece, amice. Acum, mor de foame.

Andreea imi paseaza o farfurie cu oua prajite si cartofi, cam greu de digerat asa de dimineata, dar chiar nu are relevanta.

Mananc si stau la o vorba, doua, cu prietenii mei, apoi il urmez pe Sorin care era nerabdator sa plecam la treaba.

In curte, la iesire din tabara, un grup de patru oameni sta si ne asteapta, alaturi de seful comunitatii.

- Sorin, Victor, ma bucur sa vad ca va interesati.

- Daca nu era Sorin eu dormeam. Spun cu o durere nemarginita in cot.

Acesta se uita la mine mirat, apoi continua ideea:

- Sunteti echipati, afara va asteapta pe toti o masina, hai, curaj, aduceti cat mai multe lucruri, utile de preferabil. E sansa voastra sa demonstrati cine sunteti.

Nu am mai stat pe ganduri, am mers la masina, si am pornit.

----------------

Eram pe drum de ceva timp, nimic special, am mai facut cunostinta cu cei patru oameni, pareau ok, nimic neobisnuit, oameni normal, supravietuitori. Doar un baiat mi-a atras atentia, era putin cam tacut, parea destul de serios. Nici numele nu il stiam, statea jos si se juca cu un pistol, care sper ca e descarcat.

- Deci, Victor, crezi ca ti pasul? Intreaba unul din barbati pe care din cate am inteles, il cheama Daniel.

- Roaga-te doar sa nu ramai in urma. Ii raspund sigur pe mine.

Zambeste, apoi spune:

- Imi place, atitudine!

- Am ajuns la destinatie! Striga soferul.

Ne dam toti jos din masina, si ne uitam in jur.

- Ce spui? E liber? Ma intreaba Sorin care a aparut in spatele meu brusc.

- Asa pare. Dar sa nu lasam garda, totusi.

- Baietii noi, lasati vorba, nu am de gand sa va car cadavrele acasa. Spune tipul tacut, avand un aer arogant.

Cine se crede, totusi?

Nu il bag in seama, doar urmez grupul pana in fata unui mall.

- Aici vom cauta provizii.

- Da, e un mall, la dracu, iti garantez eu ca avem ce sa gasim. Raspunde Daniel.

Intram cu garda sus, ne uitam in jur, dar nici urma de umblatori.