Un Tatuaj 🔞

🚬10🚬

Au trecut toate orele și pauzele fara ca eu și băieții sa vorbim, eu stand doar cu blonda mea preferata, Corina. Nu i-am spus Corinei nimic. Doar Nina și Iulian știu.
⚪⚪⚪
Mergeam liniștită pe trotuar, cu muzica data la maxim în urechi. Abia așteptam să ajung acasă și să mă uit la Shadow Hunters toată ziua.
Simt două mâini care ma prind de spate.
-Ce naiba? zic eu.
Era Iulian.
-Ce naiba vrei? am spus scoțându-mi o cască din ureche.
-Sa vad dacă ți-au trecut nervii.
-Din cate vezi, da.
Nu mințeam. Eram mult mai ok, pot spune că eram calmă, sunt un om pașnic, îmi trece rapid supărarea.
-Ma bucur...spune el mai mult pentru sine. Ăăăhhh...si...unde mergi acum
-Acasa, evident.
-Vrei sa vin sa îți țin companie Singur, mă plictisesc groaznic acasă.
 

              -Pai și băieții?

-Sunt ocupați, nu știu cu ce, dar știu că Sergiu pleacă cu mă-sa la bunic-sa.
-Aha, și Alexandra?
-E la mall, nu vreau sa stau ore după ea până își cumpără haine.
-Si ce o să zică dacă vii la o altă fată acasă? spun eu rânjind.
-Nu-mi pasă.
-Pff, ma rog...hai sa mergem.
Deja regret.
⚪⚪⚪
Eu și Iulian ne uitam la Tabăra lui Laszlo în timp ce ne făceam temele la mate pe podea.
Normal că eu îmi dădeam silința ca ultima proastă pentru a putea rezolva exercițiul 6 în timp ce el stătea cu capul sprijinit în mana, jucându-se cu pixul și uitându-se la desene.
-O sa mă ajuti sau ce faci? îi spun eu. I-am dat cu pumnul peste mână făcându-i capul sa cadă în caiet.
-Auch fă!
Am râs.
-Vai...foarte amuzant...spune Iulian în timp ce își dă ochii peste cap.
-Serios acum,ajuta-ma.
-N-am cheeeef. Spune el în timp ce își lasă capul pe umărul meu. Da-o naibii de temă!
M-am ridicat, m-am dus la bucătărie și mi-am luat o cafea.
M-am așezat pe canapea și vine și Iulian în cameră.
-Vreau și eu cafea.
Am vrut să îi zic să-și ia, dar telefonul lui a sunat.
-Da...aha...bine...cred..sa vad dacă vrea...
A închis.
-Ce interesant a sunat, spun eu sarcastică, sorbind din cafea.
Iulian s-a dus la cuierul de lângă ușă și a zis:
-Valentin dă o petrecere in weekend, m-a sunat Călin să-mi spună, a întrebat dacă vii și tu.
Din jacheta și-a scot un pachet de țigări.

Instant cum am auzit numele de Călin am zis:
-Nu.
-Ce? De ce? De când refuzi tu sa petreci timpul cu noi?
Nu i-am răspuns la întrebare.
-Oh haide...
Tot nu i-am răspuns.
-Bine... așa joci? Ok. O să-i spun lui Călin că nu vii pentru că îți este prea frică sa-l privești în ochi și că îți este frică să îl vezi cu Gloria, ca nu cumva sa vomiți pe invitați. Vrei să-i spun în fața sau să-i scriu?
-De unde știi tu ce gândesc eu?
Bravo, m-am dat de gol singura.
-Oh, dragă Daiana, știu atât de multe despre tine! Nici măcar tu nu îți dai seama. Spune el cu un zâmbet de om prost.
-Biserica ma-tii, spun cu voce tare in timp ce în capul meu se afla toate blestemele posibile.
Ne-am uitat în continuare la tot felul de desene animate până când:
-Auzi, ăh, tu de ce îl placi pe Călin? mă întreabă Iulian cu o ridicătură de sprânceană.
-Ce e cu întrebarea asta?
-Sunt curios. E ceva special la el? Dacă zici comportamentul, mă enervez, pentru că eu, Cosmin și Sergiu suntem ca el.
-Sa-ți spun sincer, nu știu, nu e prea frumos, chiar și tu arăți mai bine decât el, iar comportamentul e la fel ca al vostru.
-Hmm...
După ceva timp, aud acest lucru:
-Nu cred că mai vreau sa fiu cu Alexandra.
-De ce? răspund eu, nu prea pasându-mi.
-Nu cred că simt ceva pentru ea...
⚪⚪⚪
Toată zilele in care am avut școala l-am ignorat cât am putut de mult pe Călin. Am stat doar cu Iulian, Corina și Nina (se pare că acum iar s-a legat ceva intre noi) și i-am salutat uneori pe Sergiu și Cosmin.
Vineri seara a venit.
~~~BBZZZ ~ BBZZZ~~~
Era telefonul meu. Iulian mă sună. -Alo? spun eu.
-Hei, ce faci? Să știi că peste jumătate de oră o să fiu la tine.
-Nu e nevoie, știu și eu unde stă Valentin.
-Stiu că știi, dar nu vreau sa apar singur, așa că grăbește-te.
Și a închis.
Mi-am luat o rochie sport roșie, parul prins în coadă și o pereche de teniși.
20:43
S-a auzit soneria. Am deschis ușa și în fața mea, evident, era Iulian cu țigara în gură.
21:02
Am ajuns la Valentin.
-Stii că nu îl poți ignora la nesfârșit, nu?, Iulian.
-Poftim? îi spun eu, fiind surprinsă de întrebarea lui neașteptată.
-Pe Călin, nu îl poți ignora tot timpul, gen sunteți prieteni, ce naiba?
-Hai sa nu mai vorbim despre asta.
Iulian m-a luat de mână și m-a dus spre o canapea unde erau așezați Cosmin, Sergiu și cum era de așteptat, Călin.
-Woah, Daiana? Frate, chiar nu credeam că o sa apari. , Sergiu.
"Mda, nici eu" gândeam.
-Eh, am făcut-o să accepte. Spune Iulian cu același zâmbet de veveriță pe care îl are mereu.
Călin mi-a zâmbit, i-am răspuns.
Nu mă mai simțeam așa de incomod, am stat aproape o oră cu băieții și am vorbit tot felul de lucruri.