ORFANII Vol. 1 Blestemul Renașterii

4. Crimele Unui Înger

Nu mi-am dat seama când mașina s-a oprit. Când am ajuns la liceu și cum a trecut aşa de repede timpul. Am stat cu tâmpla proptită în geam și cu căștile în urechi, ascultându-mi noua obsesie.

Josh se întoarse spre mine, observând că nu dau niciun semn de viaţă. M-am dezmeticit și cu greu am găsit motivația să îmi trag ghiozdanul pe umăr.

- Mai multă viață, puștoaico. E de-abia marți. Am zâmbit cu jumătate de gură și am deschis portiera. După ce am căscat zdravăn și mi-am scos căștile din urechi, am reușit să revin la realitate.

- Să vin după tine? Întrebarea lui Josh m-a făcut să zâmbesc. Ieri am ieșit cu Alice și Lucas după ore, așa că l-am amânat pe Josh și am venit acasă adusă de Alice. Știu că șoferului meu nu i-am plăcut deloc asta.

- Vom vedea. I-am făcut cu ochiul, apoi am coborât din mașină. Îmi ură baftă la școală, apoi plecă. Am privit înapoi, curioasă dacă o să apară și Lamborghiniul. Orice ar fi avut Dax azi dimineață în cap, nu i-am picat în plasă. Sunt conștientă că doar încearcă să se apropie de mine, să ne împrietenim - sau să ne cunoaştem - așa cum nu am avut ocazia toți anii ăștia din cauza bolii mele. Dar simt că lucrurile încep brusc să se mişte mult prea repede, iar eu încă nu sunt pregătită să pătrund în lumea lor. Mai mult de atât, habar nu am cum aş fi încăput în mașina lui, și clar nu e momentul să mă îndes cu Danica pe scaun. Nu i-a plăcut că nu i-am făcut jocul și am plecat cu Josh, dar simt că nu e ultima dată când mă bate la cap cu asta.

Mi-am abţinut zâmbetul când am văzut-o pe Alice. Cheful ei de şcoală e vizibil din şofat, căscă la volan şi își parcă Toyota veche aproape pe laterală, ocupând două locuri. M-am îndreptat spre ea, dezbrăcându-mi geaca de piele şi rămânând doar în maiou, astăzi e mult mai cald.

- 'Neaţa, rază de soare. Am salutat-o, iar ea se uită la mine cu un ochi închis, apoi îşi puse ochelarii de soare. Bolborosi răspunsul la salut.

- Cineva e plină de energie azi. Mă luă ea la rost, privindu-mă şmechereşte peste rama ochelarilor. L-ai văzut pe Dax gol în duş? îmi rânji, apoi ne-am îndreptat spre intrare când reuşi în sfârşit să îşi strângă toate cărţile în braţe. Mi-am dat ochii peste cap, apoi i-am întors rânjetul, doar de dragul glumei.

- Nu era chiar gol.

Căscă gura şi aproape îi scăpă un caiet, am început să râd. E un dezastru umblător astăzi, părul verde arată ca o salată răvăşită, iar machiajul clar nu e de azi-dimineaţă. Acum îmi amintesc că ieri mi-au zis ceva de o petrecere.

- Cum a fost noaptea?

Expresia ei denotă satisfacţie totală, dar şi durere.

- Bestială! Ţi-am zis, Dwayne e cerut la cele mai tari petreceri şi e atât de mişto că ne ia şi pe noi, dar, frate... oamenii ăia nu glumesc când spun că petrec până la răsărit. Sunt frântă şi încă mahmură.

- Se vede! am râs eu.

- Lucas a zis că vine de la al doilea curs, nu a reuşit să se trezească, dar pe mine aproape că m-a aruncat mama pe fereastră. Se împletici pe hol, îi scăpă alt caiet, dar am reuşit să îl prind şi să îl salvez la timp.

- Şi Dwayne? Nu îmi dau seama dacă pentru el e mai greu sau mai uşor, fiind DJ.

Ieri nu a fost cu noi în oraş, a spus pas hamburgerului pe motiv că trebuie să îşi pregătească aparatura pentru acea petrecere.