Oh, dragă Charlie...

Capitolul 9 → „Utilul se îmbină întotdeauna cu plăcutul"

→ „Utilul se îmbină întotdeauna cu plăcutul"

    Patru zile.

    E ciudat cum primul meu gând de dimineață se limitează la câte zile au trecut de când l-am văzut ultima oară. A spus că îmi acordă trei săptămâni liniștite, dar nu mă aștept să se țină de cuvânt. Oricând ar putea să se folosească de scuza că ceva a intervenit și nu mai poate aștepta.

    Știu că este pe drumul răzbunării, dar de ce?

    Din vizitele pe care i le-am făcut, am dedus cu ușurință că e bogat. Foarte bogat.

    Din comportamentul său, mi-am dat seama că este și puternic. Se folosește de asta pentru a deveni mai intimidant.

    Are și o soție frumoasă.

    Dispune de lucruri la care mulți își permit doar să viseze, așa că de ce? De ce ai vrea să te răzbuni? Care e scopul?

    Eu m-aș răzbuna doar dacă cineva s-ar atinge de mâncarea mea, așa că nu știu dacă sunt tocmai persoană potrivită pentru a pune astfel de întrebări, dar totuși...

    Dimineața mea începe frumos, cu un soare arzător pe cer. Îmi organizez timpul în așa fel încât să mă mai pot uita peste notițele de la cursul de NPS după micul dejun.

    Mă ciocnesc somnoroasă de mama în bucătărie și o salut.

    — Cred că lui Bruce îi place de o fată.

    Nu știu cum să reacționez, așa că îmi păstrez aceeași expresie.

    — Și e ceva rău în asta? mirosul cafelei îmi inundă căile nazale și inspir profund înainte de a lua o înghițitură. Cum ți-ai dat seama?

    — Nu, doar că... nu. Nu știu.

    Mama pare să nu-și găsească cuvintele în dimineața asta.

    — Bruce crește, mamă. Se face băiat mare.

    O clipă, se uită la feliile de pâine tăiate, apoi se apucă să întingă unt de arahide peste.

    — Știu asta. Tocmai de aceea sunt așa, pe gânduri.

    — Trebuie să îi faci un eseu în care să îi explici cum trebuie să se comporte, dar ți-e lene? Te ajut eu!

    — Mă gândesc că, dacă Bruce a crescut, și tu ai făcut-o. Mai mult decât el. Și nu pot decât să-mi imaginez că, din moment ce apar sentimente noi pentru el, ar trebui să apară și pentru tine, nu?

    Aproape că mă înec când sorb a doua oară din cafea. Tușesc.

    — Ce vrea să însemne asta? ochii mei măriți îi caută pe ai ei când îi adresez întrebarea.

    Nu-mi răspunde imediat.

    — Și tu crești. E puțin cam ciudat, dar va trebui să accept asta. Charlie, tu ești îndrăgostită?

    — Întreabă-mă în cinci ani.

    — Sau poate cinci săptămâni.

    Vocea lui Bruce se aude din dreptul ușii, așa că îmi întorc capul spre el și îi arunc priviri amenințătoare.

    — Ce vrei să spui, Bruce?

    — Nu știu, dă neafectat din umăr. În douăzeci și patru de ore se pot întâmpla multe. Îți dai seama ce ar însemna cinci ani? Gândește-te că îți trebuie doar două-trei minute să rămâi însărcinată. Hai să fim realiști!