Capitolul 4

2.1K 112 23
                                    

Rhea :
Pot taia tensiunea din camera cu un cuțit la cat de intensa e. Toata lumea isi vede de mancarea sa parca asteptand sa sara cineva in sus si sa spună ceva. Joshua pleaca maine dimineata si astăzi este ultima lui masa aici pentru ceva vreme. Mama sta foarte aproape de el, susutind si chicotind de la Dumnezeu stie ce.

-Vrem sa va dam o veste. Zambetul de pe fata mamei mele nu prevesteste nimic de bine. Stiu zambetul ala de cand m-am nascut si niciodata nu mi-a placut nebunia care a urmat.
-O sa o iau pe Eleonor pana luna viitoare cu minea firma din Europa. Spune Joshua încântat si noi ne uitam trasniti la ei.
-Poftim? Mama cum adica? Ai servici. Ma bâlbâi la fiecare cuvant in încercarea de a nu sta singura cu Zayn acasa pentru ca o sa cedez psihic din cauza refuzurilor lui constante.
-Mi-am luat concediu. Maine la prima ora plec. Stai calma, ramai cu Zayn. Cea care mi-a dat viata imi face cu ochiul mestecand bucata de carne bagata recent in gura. Ma ridic de la masa si imi iau jacheta într-o mana si papucii in alta plecand val vârtej pe usa, intrând direct in lift.La dracu'. Panica pune stapinire pe mine si ma scurg la propriu pe peretele liftului. De ce reactionez asa? De ce imi e asa frica? Imi e frica de faptul ca voi ramane singura cuc aproape o luna cu barbatul pe care il iubesc obsesiv.  Pentru altele ar fi un vis devenit realitate , pentru mine e un cosmas din care nu pot scapa. Futu-i!                                                                                                    

 -Domnisoara, va simtiti bine? Emily, vesnica receptionera a hotelulu imi taie calea de iesire.           
-D-Da. Ii pun mana pe brat intr-un gest prietenesc si plec mai departe,cu lacrimi curgandu-mi siroaie pe fata. Afara ploua. Inghit in sec din pragul hotelului si ma avant in ploaia puternica. Oamenii se feresc de ea dar eu ma adancesc in ce in ce mai mult ,facandu-mi placere. Ranjesc cu un colt al gurii simtind cum aniexietatea dispare incetul cu incetul. Fuga mea prin ploaie m-a adus intr-un loc ascuns de lume, retras,linistit si frumos. Cateva raze ale soarelui resar printre frunzele stejarului inecat,stejar sub care mi-am gasit protectie,nu as vrea sa fac o pneomonie daca deja nu am inceput una.

La jumatate de ora un mic curcubeu apare pe cer si se reflecta in apa ce curge la vale pe strazi. Raman hipnotizata de actiunea naturii din jurul meu,imi simt pleopele din ce in ce mai grele asa ca ma ridic de jos si ma intorc inapoi de unde am venit.

Imbracata in pijamale,cu o jacheta de piele si balerini in picioare, sigur sunt atractia diminetii. Stomacul mi se revolta de foame si papucii inglodati se murdaresc din ce in ce mai tare cu fiecare pas inainte. Ma intreb cum o sa fie cand ajung acasa. Pana la urma Zayn e cel mai bun prieten al meu, in ciuda a tot ce s-a intamplat. Probabil acum ma cauta de nebun odata cu mama si Joshua. A trecut o ora si un pic, nu chiar asa mult.

Intru pe usa apartamentului si spre suprinderea mea ,in mijlocul lui, pe canapeaua mea, sta Zayn ud leorca cu capul in palme,Joshua isi tine o mana pe umarul sau iar mama priveste in jos jucandu-se stresata cu degetele.

-Oh. Mama icneste surprinsa cand ma vede nevenindu-i sa creada ca am venit asa repede acasa. Cei doi barbati se intorc si imediat Zayn e in picioare. Fug spre el intr-un impuls scandalos al mintii mele si ii sar in brate. Amandoi suntem uzi leoarca dar nu ne pasa. Lacrimile mele se aduna la stropii sai de ploaie si nici nu mai conteaza ca am plecat deoarece ma simt prea bine in bratele sale sub ochii iscoditori si dragastosi in acelasi timp ai celor ce ne-au crescut.

-Scumpa mea Rheanisa. Sopteste el in urechea mea si eu maresc ochii uitand ca trebuie sa mai respir. Rheanisa! Nu mi-a mai spus asa de la atacul de panica in timpul inmormantarii tatalui meu. Am si uitat de acest nume , numele meu mai mult pe certificatul de nastere decat in viata reala. -O duc la mine. Anunta si pleaca cu mine in brate. Nu ma lasa jos pana in camera sa.

-Eu sunt Rheanisa Walker. Si sunt doar a ta. Nu stiu de ce am spus asta. Pentru el,pentru mine sau pentru amandoi. Privirea lui blanda e impodobita de dorinta si o simt pana in maduva oaselor atunci cand isi lipeste buzele de ale mele. Raman perplexa pe moment dar imi revin rapid. Incerc sa il domin odata ce limba lui intra in gura mea insa ma musca asa de tare de limba incat renunt.

RheaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum