Poems of the fallen

Ochii care nu se văd (cel mai probabil sunt mâncați de corbi)

Caut

Ce? 

O caut pe Ea, te caut pe Tine

Să întregesc pe al meu sine,

Cu nuanța ochilor Tăi.

E zilnic o luptă, zilnic o expediție

Un conflict interior, exteorizat

Fără tranziție,

Fără o petiție

Unde să văd cine a semnat

Și cine în carnea cărții mele

Cu cerneală m-a blestemat.

Dar dilema nu-i în căutare

Ci-n necunoscut

În incertitudinea apăsătoare

Căci nici acum nu știu

Dacă te-am găsit sau dacă încă nu te-am văzut.

Și aș mai pribegi încă un secol

Prin priviri reci sau ademenitoare

Dacă ar însemna că  la final

Spre sufletul tău îmi găsesc cărare.

Nu vreau să-mi cumpăr Norocul,

Căci cine o face, 

Nu va rosti cuvântul pace

Și până la urmă o să-l vândă,

La preț redus, ca o osândă,

Uitând că uneori puțin e totul.

Așa nici eu nu vreau să cumpăr

Ochii altuiva, încă m-astâmpăr

Și te pândesc în sclipiri neîncetat,

Sperând să te nimeresc,

Precum soarta ceasului stricat.

Atâtea femei mi-au trecut prin viață,

Prin ochi, 

Prin inimă, 

Prin pat,

Toate însă au fugit precum o hoață,

Când zorii zilei s-au arătat.

Poate ai fost printre ele,

Și încă n-ai realizat

Că e timpul să te întorci

Și să returnezi ceea ce ai furat.

Poate va veni și ziua când,

Ochii tăi de fapt îi vor găsi pe ai mei

Și vom cumula totul într-un "deci"

Dar dacă vii, primul lucru ce-o să te-ntreb

E dacă o să pleci,

Cu teama că lacrimile mele nu mai spală,

Și fără ochii tăi, 

Ai mei,

Se vor îngropa sub pleoape,

Vor adormi

Și nu se vor mai trezi în veci.