Poems of the fallen

Nu mai spera la revedere (poate deja ți-am spus adio)

În zadar privesc spre lună, așteptând să mă zărească,

În zadar urlu cu lupii să sugrum solemnitatea,

Când în instincte inima decide să se-adăpostească

Și mintea mea rămâne să dezbată eternitatea.

Nu ați văzut în mine decât ce v-am lăsat,

Doar cu umbra mea ați râs și ați dansat,

Când al meu sine

În ochii lui Calypso stă ferecat.

Lumea a început să devină mult prea grea,

Iar Damocles pare a fi înarmat cu Cerul,

Lui Atlas am vrut să-i ofer chiar existența mea

În schimb aș fi urmat să-i iau locul

N-a acceptat, umerii lui nu ar putea

Să ducă o povară mult prea grea...

N-am insistat, căci cine ar accepta

Să-și riște fatum cu un blestem mai aspru

Neprevăzut chiar pentru Zoroastru.

O amintire uitată plânge, 

Sub umbra unor vise de veacuri moarte

Cu lacrimi ce se prefac în sânge,

Căzând în ritmul unor simfonii deșarte. 

Eu stau și ascult

Și vreau să uit, 

Vreau și să plec

Să dispar

Să mă alătur unui cult

Prea mult Sisif, prea în zadar

Să mor într-o lume unde nimic nu e prea mult 

Și să renasc acolo unde nimicul e un dar. 

E prea târziu, acum chiar la apus

Să te decizi că nu vrei răsăritul

Soarele nu el al nimănui supus 

Luna nu-mi datorează nevăzutul. 

Virgil, te chem te rog, vino și mă ghidează

Nu-i port nici numele, nici crucea, 

Dar sunt eu, Dante, 

Nu vreau în Paradis, 

Știu că-i închis, 

Dar nu contează, 

Măcar în Purgatoriu să-mi prezinți

Vreo două așezări vacante.

Destinul își țese pânza din iluzii

Și voi cei slabi vă înveliți în propria capcană, 

Vă îmbătați cu speranță, vă înecați că-s doar aluzii

Vă hrăniți doar cu ce vă dă Diavolul pomană. 

Prefer foamea, 

Prefer setea, 

Decât în cadou să-i dau lui Lucifer pecetea, 

În schimbul unei oaze false într-un deșert veridic, 

Căci ce-ți oferă nu-i material, e doar oniric

Și nu-mi doresc decât ce-am cunoscut empiric.

Ce trebuia, ce este, ce îmi doresc

Trei "ce" la fel de diferiți

Trei virtuți 

Trei morți

Trei păcate

Prin biblie, prin Lege, prin Hedonism îmbibate

Semnate de Ioan, de Pilat și Epicur

Și doar astfel devin absolut sigur

Că e EU ce în oglindă se ivește, 

Că nu sunt înghițit de-un mare pește

Dar tot adevăratul EU

Doar în întuneric se reflectă.

Îți spun, nu eu sunt ce-l ce îți aduce ziua, 

Îți promit, că pentru mine se repetă noaptea, 

O să plec, totuși, și-l binecuvântez pe Horus

Când se va împrieteni cu eternitatea. 

Seth mă așteaptă, 

Hela mă dorește, 

Hades mă veghează, 

Anubis mă stăpânește, 

Thanatos mă călăuzește. 

Loki mă imită, 

Odin mă învață, 

Ares mă antrenează, 

Osiris mă venerează.

Deja ceasul bate în carne vie, 

În locul inimii aș fi vrut să fie 

Și nu-mi voi mai cânta durerea prin mitologie. 

Târziu, mă zgârie al său ticăit,

Și înainte ca pe mormânt să-i las o floare, 

De acum, o asemenea dezonoare 

Nici zeilor nu le-o mai permit.