~POV Ali~
După ce am pus mobila în dormitoare, am început să vopsim livingul........
În timp ce vopseam, am simțit o pensulă udă pe obrazul meu.
Îmi întorc privirea în dreapta și îl vad pe Nick râzând în hohote.
-Ăsta e război! spun eu luând găleata de vopsea în mână și aruncând-o în direcția lui........
-Eu zic că arată bine! spune Maria cu o voce de copilaș.
Sufrageria era plină de pete de vopsea colorată.......
-Eu ar trebui să plec! spune Nick îndreptându-se spre ușă.
-Atât de repede? îi zic puțin tristă
-Da,am puțină treabă acasă! se scuză el
-Atunci, lasă-mă să te conduc! îi spun cu un zâmbet drăguț
~POV. Nick ~
E așa drăguță, ar trebui să-i spun tot ce simt eu pentru ea, însă recunosc, îmi este puțin frică de ceea ce ar putea spune.
Ochii ei strălucesc ca două diamante în lumina lunii.
-La ce te gândești? mă întreabă ea gânditoare în timp ce eu simțeam cum roșesc.
-La nimic, doar sunt foarte obosit. îi răspund eu la întrebare.
Mă îndrept spre mașină, dar sunt întrerupt de vocea caldă a fetei ce-și îndreptase privirea spre mine.
-Stai! Nu ne-am luat larevedere. spune alergând spre mine.
-Pe mâine, Nick! îmi spune cu o voce înceată
-Pe mâine, Ali! îi răspund
Trebuie să-i spun.... nu vreau să sufăr toată viața după ea.
-Ali, ce zici, ai vrea să mergem mâine la o cafenea? mă intimidez eu
-Hmm.... Desigur, Nick,mi-ar plăcea! Noapte bună!
-Noapte bună!
....
~POV. Maria~
Dimineața mă trezesc datorită alarmei mele, pe care am setat-o la ora 7:00,deoarece nu voiam să întârzii în prima zi de liceu.
Mă ridic somnoroasă din pat, îmi fac rutina și decis să mă îmbrac așa :În timp ce mă încălțam, aud cum telefonul îmi vibrează, deoarece primeam un apel de la Vlad.
C. T. :
-Alo?
-Da?
-Bună, Maria, poți să cobori?
-Acum mă încalț, Vlad. Ies imediat.
-Bine, pa! Te pup!
-Și eu, pa!
C. T. Î
Cobor scările blocului cât de repede pot. După 4 etaje, îi văd pe amicii mei.
-Hey, gașcă! Îmi cer scuze că am întârziat, mă scuz eu
-Nu-i nimic, îmi spun ei la unison.
Mă îndrept spre Cristi pentru a-l lua în brațe, dar era mult prea ocupat cu telefonul și vorbitul cu o grămadă de "fane ".
Eram pe punctul de a mă depărta de Cristi și să merg lângă fete, însă atunci el își ridică capul din telefon.
-Iubita mea este geloasă? mă întreabă amuzat
-Nu sunt geloasă... Doar.. nu mă lasă să termin propoziția căci buzele lui moi se lipesc de fruntea mea.
-Nu te-aș înșela niciodată, crede-mă!
-Mhm, îi răspund sec.As vrea să îi mulțumesc pentru mare parte din acest capitol și idei din alte capitole lui YMa@ria7@8.
CITEȘTI
Dramă Și Inexistentă
Novela JuvenilUneori trebuie sa trecem prin întuneric că sa ajungem la lumina