Ochiul Dragonului {Fanfiction Avatar}

[editat] Capitolul III- Dezvăluiri

Mi-a fost spus să aștept pe un scaun. Trebuia să găsesc o cale de a scăpa de pe nava asta. Cu toți știam ce se va întâmpla eventual. Urma să ne omoare sau să ne vândă. În orice caz tot trebuia să scăpăm. O ușă s-a deschis și bătrânul a ieșit afară, cu un zâmbet victorios pe față. Am intrat înăuntru, nu înainte să îi arunc o privire disprețuitoare.

Camera în care tocmai intrasem era destul de mare. Un birou din lemn negru era plasat undeva în mijlocul camerei, două rafturi cu cărți erau în stânga și în dreapta lui și așezat pe scaun stătea însuși Prințul Zuko. Era îmbrăcat într-o tunică roșie și părul negru și răvășit îi acoperea privirea. Am rămas în picioare și m-am uitat la el, așteptând să îmi spună că mă pot așeza.

"Cine ești?" a întrebat în schimb, iar eu am dat din umeri.

"Ce vrei să spui?" am spus, destul de confuză. "Sunt Gruen."

S-a ridicat în picioare, trântind biroul de perete și băgându-și mâna în gâtul meu, țintuindu-mă de alt perete. Am încercat să mă lupt, dar îmi prinsese deja ambele mâini.

"Știi foarte bine ce vreau să zic. Sora ta a zis că poți controla și focul și pământul. Ce ești, hm? Avatarul?" a țipat și eu l-am scuipat, în speranța că îmi va da drumul, lucru pe care l-a făcut.

S-a șters scârbit pe față și s-a uitat la mine.

"Nu știu despre ce vorbești." am spus.

Genunchii îmi tremurau, cel mai probabil de la șoc. Mi-am masat ușor încheieturile mâinilor și am spus:

"Nu sunt Avatarul. Pot controla doar două elemente. Bunica mea spunea că e ceva normal."

Zuko mi-a aruncat o privire plină de ură, dar și plină de curiozitate.

"Ai încercat vreodată să controlezi și restul elementelor?" a întrebat, de data asta mult mai calm.

Am dat din cap și am lăsat privirea în jos. Chiar dacă nu îmi plăcea să recunosc, eram puțin speriată.

"Așteaptă aici." a zis și a ieșit, trântind ușa.

M-am așezat pe scaun și picioarele mi s-au înmuiat. Am așteptat minute bune, până s-a întors Zuko, însoțit de un bătrânel gras. Zuko a rămas lângă ușă, privindu-mă. Bătrânelul a pus biroul la loc și ș-a așezat pe scaun. A pus pe masă o pungă de cârpă și mi-a zâmbit.

"Bună, Gruen. Eu sunt Iroh. Îmi cer scuze pentru ieșirea nepotului meu." a zis și a răsturnat punga pe masă. "Vei fii supusă unui test. Ești de acord cu asta?"

I-am aruncat o privire lui Zuko, care se uita la mine fără să clipească. M-am uitat înapoi la Iroh și am dat din cap afirmativ. Mi-a pus în față o lumânare albă, pe jumătate arsă.

"Aprinde-o, te rog."

Am îndeplinit sarcina destul de ușor. Am pocnit din degete și s-a aprins, lumina focului acaparându-mi chipul. Iroh a suflat în ea și a stins-o. A pus apoi pe masă o cutie mică de lemn.

"Încearcă să ridici pământul din ea."

Mi-am întins mâna spre cutie, dar în loc ca doar pământul să se ridice, s-a ridicat toată cutia. Cei patru pereți de lemn s-au desprins, pământul dinăuntru rămânând în forma de pătrat a cutiei întregi. Mi-am retras mâna speriată și Iroh a clipit.

"Foarte bine, Gruen." a zis și a pus pe masă un pahar cu apă. "Încearcă să ridici apa."

"Nu pot." am spus ferm. "Nu pot controla apa."

"Doar încearcă, Gruen." a spus Iroh pe un ton calm și grijuliu.

Mi-am întins mâna spre pahar și am închis ochii. Am simțit cum apa mi-a învăluit mâna. Am deschis ochii și apa a căzut pe masă, amestecându-se cu pământul.

"D-dar.." am spus și m-am ridicat de pe scaun. "E imposibil."

"Nu este." a zâmbit Iroh. "Nu este Avatarul, Zuko." a spus și s-a uitat la Zuko, apoi s-a uitat la mine. "Este Ochiul Dragonului."

[editat]