Ochiul Dragonului {Fanfiction Avatar}

[editat] Capitolul IV- Eu? Ochiul Dragonului?

Iroh a scos o carte dintr-un dulap și a pus-o pe masă. Titlul citea "Istoria Dragonilor".

"Ochiul Dragonului e o creatură mistică, exact ca Avatarul, dar mult mai puternică. Avatarul poate controla cele 4 elemente și atât. Ochiul Dragonului are puterea de a controla tot. Apă, foc, aer, pământ. Sânge, nisip, fulger, metal și spirit. Tot ce ne înconjoară."

"Și sunt eu? Sunteți sigur?" am întrebat iar el a dat din cap. "Cum de n-am știut până acum? De ce nu mi-a spus nimeni?"

Zuko a ieșit din cameră nervos și a trântit ușa în urma lui.

"Ți-am spus eu acum." a zis el. "Trebuie să pleci. În curând vom ancora în Insula Delfinului Negru. I-ai pe prietenii tăi și pleacă."

"Urma să evadez oricum." am spus și m-am ridicat. "Mulțumesc. Pentru că mi-ai zis."

Am plecat, nu înainte ca bătrânul să îmi ofere cartea. Când am ajuns înapoi la celule, a pornit o alarmă. Mi-am dat seama că Iroh o pornise, pentru a atrage atenția. I-am luat pe Miko și pe Deko și am plecat.

Am reușit să ne furișăm afară și ne-am oprit pe o plajă de pe partea opusă a insulei.

"Deko, tu rămâi aici și faci un foc. Miko, tu ai grijă de el. Eu merg în sat să iau niște mâncare."

Au fost amândoi de acord și am plecat spre sat, lăsându-i pe Deko și Miko singuri. Cu singurele monede ruginite am reușit să cumpăr câteva de-ale gurii, cât să ne țină în viață câteva zile.

Mergeam printr-o mică pădure, când am auzit șoapte, ce sunau mai mult ca niște înjurături. Nu am avut cum să ocolesc pe oricine era acolo, pentru că nu știam din ce parte venea. Soarele apunea și întunericul se așternea peste copaci. Cineva mi-a tras piciorul și am fost lipită de pământul rece. O mică flacără a apărut și i-am recunoscut chipul lui Zuko.

"Dacă vrei să trăiești, îți recomand să taci din gură." a șoptit, respirația lui fiind neobișnuit de aproape de urechea mea.

"Ce se întâmplă?" am întrebat.

"Am fost trădat, asta se întâmplă. Dacă ne găsește generalul, suntem morți. Amândoi." a zis și m-a tras mai aproape de el, asigurându-se că nu ne vede nimeni.

"Prietenii mei sunt pe plajă, trebuie să îi avertizez." am zis și am încercat să mă ridic.

Mâna lui m-a oprit și mi-a blocat orice mișcare cu greutatea corpului său. Era efectiv deasupra mea, mâinile lui le țineau pe ale mele deasupra capului și fața lui era la câțiva centimetri de a mea.

"Și cum ai de gând să îi ajuți dacă ești răpită? Sau mai rău, moartă?" a zis și mi-am dat ochii peste cap.

"Nu știu, găsesc eu ceva. Pentru moment, aș aprecia dacă te-ai da de pe mine." am zis pe cel mai sarcastic ton posibil.

"O să fie o noapte lungă." a oftat și s-a dat jos de pe mine, rezemându-și spatele de un copac. "Să nu cumva să încerci să pleci și să riști să ne dai de gol."

Am așteptat acolo până la primele raze ale soarelui. Zuko încă dormea. M-am aplecat ușor peste el și l-am mișcat cu mâna.

"Zuko, tre-" am început dar mișcarea lui bruscă m-a oprit.

Mi-a tras mâna și m-a imobilizat, cu spatele lipit de scoarța rece a copacului.

"-zește-te, e timpul să plecăm." am terminat propoziția și m-am eliberat din strânsoarea lui. "Eu o să plec acum. Să nu cumva să te ții după mine sau ceva, okay?" am întrebat și el a rânjit.

"Misiunea mea de a captura Avatarul nu s-a încheiat. Mai întâi, trebuie să îmi găsesc unchiul. Dar îți promit, Gruen, că ne vom întâlni din nou."

[editat]