Ochiul Dragonului {Fanfiction Avatar}

[editat] Capitolul I- Norul de cenușă

'Viața nu are limite, decât cele pe care ți le impui singur.'

Era o zi normală, sau cât de normală poate fi când ai alături de tine o nebună ca Miko. În caz că nu v-ați prins, ea e sora mea. În ciuda legăturii de sânge, nu prea semănăm. Ea are părul roșcat și ochii verzi ca smaraldul, eu am părul negru și ochii căprui foarte deschis, cu tente roșiatice.

"Gruen, trezește-te, trebuie să mergem la Lacul Kioshi!" a strigat Miko din cealaltă parte a casei, trezindu-mă într-un mod brutal.

"De ce?" m-am plâns și am tras pătura peste cap.

"Voiam să te înec și nu știam cum să ți-o spun mai frumos!" a răspuns Miko sarcastic și eu am râs.

M-am dat jos din pat și m-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni scurți, negri și un tricou roșu. M-am dus în bucătărie, unde bunica pregătea ceaiul iar Miko se încălța. M-am încălțat și eu și am plecat spre lac.

***

Două ore. Două ore de când stau cu Miko și cu prietenele ei enervante. Două ore de când ele vorbesc despre baieți și încearcă în van să facă apa să se miște cu puterile lor inexistente.

''Putem pleca acum?'' am întrebat eu jucându-mă cu bufnița mea, Kara.

Urăște apa și ador să o aduc la lac, să văd cum se chinuie să stea departe de apă cât câinele lui Miko o stropește.

"Nu putem pleca, Gruen! Freya încă încearcă să își descopere puterile!" a strigat Miko și eu mi-am dat ochii peste cap.

M-am ridicat de pe prosopul întins pe nisip și m-am apropiat de Miko și cele două prietene ale ei, care stăteau în jurul unei mici bălți formată de val în nisip. Freya își smucea mâna deasupra ei dar apa rămânea neclintită. Am oftat și am călcat cu putere în baltă, stropindu-le pe toate.

"Gruen, fii serioasă!" a țipat Miko în speranța să se usuce cât mai repede.

"Sora ta mai mică e o pacoste, Miko!" a strigat nervoasă Ghitta și și-a luat lucrurile, plecând înapoi spre sat, urmată de Freya.

Miko a oftat și s-a apropiat de mine cu o față dezamăgită. Și-a încrucișat brațele la piept și a zis:

"Mereu fac greșala că te iau cu mine. Data viitoare rămâi acasă. Îmi sperii prietenele și nici măcar nu poți să stai zece minute fără să te murdărești!"

"Sunt curată, cap de cactus!" am țipat înapoi la ea, dar furia mi-a dispărut când m-am uitat spre cer.

Mici particule negre cădeau pe nisip și pe părul și pielea lui Miko. Sora mea era la fel de speriată ca mine pentru că știam amândouă ce se întâmplă:

"Poporul focului!"

[editat]