[editat] Capitolul X- Începutul Sfârșitului

227 29 14
                                    

•Gruen's pespective•

Mergeam pe holurile templului, câștigând în fața fiecărui războinic care ni se opunea. Nu aveau nicio șansă în fața noastră, să fiu sinceră.

"Gruen, uite! E Appa!" a zis Aang arătându-mi fereastra uriașă pe care se vedea Appa zburând. "Haide, să mergem! Să plecăm odată de aici!"

"Am ceva de făcut înainte de asta, Aang. Du-te înainte și să nu cumva să plecați fără mine." am zis și el a râs.

"Bine, dar grăbește-te."

Era un singur lucru pe care voiam să îl fac înainte să plec. Desigur, aveam să îl mai văd pe Zuko. Nu avea de gând să se dea bătut până nu își recâștigă onoarea, știam asta. Dar era posibil să nu mai am ocazia să îi spun asta.

"De ce ești încă aici?"

M-am întors și l-am văzut pe Zuko stând în mijlocul holului, lumina soarelui căzându-i pe față și reflectându-se în părul negru ca un cărbune. Concentrează-te, Gruen.

Am înghițit în sec și am inspirat adânc, gata să fac greșeala vieții mele.
"Am mințit."

A ridicat o sprânceană în semn de confuzie.

"Când am zis că nu te urăsc. Am mințit. Te urăsc mai mult ca orice." am zis cu scârbă și m-am întors să plec.

"Eu nu." a spus și și-a m-a privit în ochi. "Nu te urăsc, Gruen. Și nu vreau să te omor." a zis cu o voce răgușită, "Nu știu dacă te iubesc. Nu știu ce simt acum, dar trebuie să înțelegi că trebuie să fac asta."

Lacrimile mi se adunaseră în colțul ochiului și glasul mi se blocase în gât.

"Nu, Zuko. Nu înțeleg." am zis și am folosit stăpânitul aerului ca să mă ridic deasupra solului. "Nu înțeleg cum, dacă ții la o persoană, i-ai face ceva rău. Nu înțeleg și nu o să o fac niciodată."

Am plecat, fără să îl las să zică altceva. Nisipul îmi ardea tălpile, la fel cum lacrimile îmi ardeau obrajii.

"Gruen!" a țipat Miko și m-a luat în brațe. "Ești bine?"

"Da, sunt bine." am răspuns simplu.

Nu mințeam. Eram bine. Fusesem și mai rău de atât. Cred.

"Și acum ce facem?" a întrebat Deko, privind Templul Soarelui, care era pe jumătate în flăcări.

"Îl distrugem pe Ozai. Oprim războiul. Dar mai întâi de toate, ne oprim în primul sat pe care îl găsim și mâncăm ceva. Mor de foame." am spus și toată lumea a râs.

Ăsta era începutul unei frumoase prietenii.

[editat]

The End.

Ochiul Dragonului {Fanfiction Avatar}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum