Numai un om dispus să lupte pentru tine până la final va fi determinat să te iubească mereu, să continue să te iubească indiferent dacă va fi bine sau rău. Numai un om care a luptat pentru tine îşi va da seama că, greşind, te va putea pierde uşor… Şi numai un om care s-a străduit să îţi vindece rănile din suflet, acele răni pe care le-a găsit lăsate de alţii, îşi va da seama cât eşti de fragilă, dar şi de puternică, cât eşti de frumoasă, dar şi de greu de iubit… Cred că numai un om care a învăţat să te iubească cu bune şi cu rele va putea să te accepte şi să te iubească chiar şi în acele zile în care vei vrea, pur şi simplu, să trimiţi totul la dracu’ şi să pleci departe de orice şi oricine. Mi-am construit în suflet cele mai înalte ziduri doar pentru că vreau ca tu, dragule, să fii atât de hotărât să mă iubeşti încât să vrei să le treci pe toate. Am închis toate uşile către suflet pentru că vreau să văd cine bate la uşă, cine se descalţă şi cine insistă fiind mânat de dorinţa de a cunoaşte, de a descoperi şi de a iubi. M-am închis pe mine însămi departe de toţi cei care m-au pierdut şi ştiu că le-am făcut treaba mai grea celor care încearcă să mă descopere, însă oamenii care nu obosesc încercând să ajungă la un suflet, nu obosesc mai apoi nici să îl iubească. Dragul meu, femeile care au fost rănite cândva de oamenii incapabili să le iubească aşa cum meritau, ajung să fie ceva mai reci, ceva mai selective, ceva mai greu de iubit. Dar ele merită eforturile tale, merită să fie iubite, merită să încerci să le înţelegi. Şi merită să lupţi alături de ele pentru a trăi fericiţi. Merită al dracului de mult!
