Eu te-am iubit ieri şi te-am iubit atât de mult încât aş fi crezut că va dura toată viaţa… Dar ieri s-a dus şi odată cu ieri s-a dus şi iubirea mea pentru tine. Pur şi simplu am realizat că dacă merită să aştepţi în iubire, nu este necesar să îl aştepţi pe cel care se lasă aşteptat. Eu te-am iubit ieri şi am trăit cu speraţa că mă vei şi tu în acelaşi timp, dar sunt speranţe care mor… Ucise de aşteptare… Şi duc cu ele în uitare iubiri. Iubiri mari…
Tu iubeşte-mă azi, deşi acum nu mai e cazul. Nu mai aştept nimic de la tine, nu mai cer nimic şi chiar dacă acum eşti dispus să oferi, eu nu mai sunt dispusă să accept pentru că am hotărât să merg mai departe îndemnată de o aşteptare care începuse să îmi apese pe suflet. Tu iubeşte-mă azi doar ca să vezi cum e să îţi ceară sufletul ceva tu nu îi vei putea să îi oferi niciodată. Tu iubeşte-mă astăzi doar ca să ştii cum m-am simţit eu ieri.
Eu te-am iubit ieri. Tu iubeşte-mă astăzi. Şi vom regreta amândoi mâine.Vom regreta că, deşi ne-am iubit mult, nu ne-am iubit amândoi în acelaşi timp, iar atunci când unul a fost disus să dea totul, celălalt renunţase la a mai aştepta ,,totul”… Vom regreta mâine că nu am ştiu ce să facem cu sentimentele care, din cauză că nu ne-au putut uni, ne-au despărţit. Vom regreta amândoi mâine, iar regretele vor fi singurele care ne vor mai aduce aminte că ne-am iubit cândva. Mâine poate vom dori să reaprindem un foc din care, din păcate, a mai rămas doar cenuşa, dar nu vom putea. Mâine vom merge mai departe, separaţi, fiecare pe drumul său, fiecare în căutarea altcuiva...
