Medicina Legala -Disectii si Placere

Particularitati

Cadavrele putrefiate se întâlnesc în sezonul cald sau când autopsia se efectuează la un

interval mai mare de la deces, cadavrul fiind păstrat în condiţii improprii de temperatură. Cu cât

putrefacţia este mai avansată, cu atât autopsia va fi mai dificilă, obţinând rezultate incerte. Acest

fapt obligă la efectuarea necropsiei, pe cât posibil, înainte de apariţia sau accentuarea procesului

de putrefacţie. Interpretarea rezultatelor necropsiei în cazul cadavrelor putrefiate va ţine cont deurmătoarele: culoarea neagră-verzuie a pielii ascunde adesea echimozele, contuziile,

hematoamele; descuamarea epidermului poate masca excoraţiile sau plăgile; emisiile de sânge pe

gură sau nas trebuiesc interpreta.

Faza gazoasă este urmată de faza de lichefiere şi topire a organelor. Cartilajele

laringiene şi traheale se separă între ele, suturile craniene se desfac, părţile scheletului se separă

unele de altele (în condiţii obişnuite de înhumare a unui cadavru, scheletizarea are loc în 7-10

ani). Temperatura crescută şi excesul de O2 favorizează putrefacţia.Mediul în care stă cadavrul

influenţează rapiditatea instalării putrefacţiei (regula lui Casper): modificările de putrefacţie ce

se produc într-o săptămână la un cadavru expus la aer = modificările ce se produc în 2 săptămâni

în apă sau în 8 săptămâni în sol. Regula lui Devergie: numărul orelor de expunere vara este egal

cu numărul zilelor iarna.

De asemenea evoluţia putrefacţiei la cadavrele înhumate depinde de felul solului:

cu granule mari, permeabilitate pentru aer şi apă - viteza procesului de putrefacţiei

creşte;

sol nisipos, argilos - scade viteza de putrefacţie;adâncimea înhumării: mică =

putrefacţie mai rapidă.