Medicina Legala -Disectii si Placere

Arsurile

ARSURILE

Definiţie: sunt leziuni determinate de acţiunea locală a temperaturii crescute.

Etiologie - arsurile pot fi produse de căldura radiată de:flacără;lichide fierbinţi;vapori

supraîncălziţi;

corpuri solide (incandescente, supraîncălzite);arc electric;raze solare.

Anatomie patologică: după intensitatea lor şi aspectele morfologice există 4 grade de

arsură:

Gradul I - arsuri eritematoase: eritem difuz al pielii, edem, durere. Ele dispar în

aproximativ două zile fără urmă (la cadavru eritemul dispare) dar pot deveni mortale când

interesează peste 3/4 din suprafaţa corporală. Gradul II - flictene: vezicule pline cu exudat

serocitrin bogat în proteine, leucocite, fibrină (reacţie Rivalta pozitivă ca element de reacţie

vitală). Baza veziculei este roşie-vie şi foarte dureroasă. Vindecarea se produce în aproximativ 1-

2 săptămâni, fără cicatrici, uneori cu o uşoară hiperpigmentaţie locală care dispare în timp.

Moartea apare la interesarea a 1/2 din suprafaţa corporală.

Microscopic apar leziuni de necroză, depozite de fibrină, tumefiere celulară cu

cariopicnoză, papilele dermice infiltrate cu leucocite. Vindecarea se face fără cicatrici. La

cadavre prin spargere lichidul se elimină şi leziunea ia aspect de plagă pergamentată roşie-

gălbuie bine vascularizată. Diagnosticul diferenţial se face cu vezicula de putrefacţie (nu există

substanţe albuminoase şi reacţie Rivalta negativă) şi cu afecţiunile dermatologice veziculante.

Gradul III - escara: este o necroză a pielii, care ia culoare alb-cenuşie sau galben-

brună. Evoluează cu ulceraţii şi escare vindecarea făcându-se lent, cu cicatrici cheloide (la plici

apărând infirmitate prin limitarea mobilităţii). Frecvent apar complicaţii septice. Moartea apare

în caz de interesare a 1/3 a suprafeţei tegumentare.

Microscopic, apare aspectul de stază, tromboze, lizarea nucleului cu necroză intensă.

Gradul IV: carbonizarea: este o arsură profundă interesând toate straturile anatomice,

producând o distrucţie tisulară cu desicaţie, cu scădere în greutate a segmentului respectiv sau a

cadavrului.

Aspectul şi evoluţia sunt asemănătoare unei gangrene uscate, suprevieţuirea depinzând de

regiune şi de extindere.

Carbonizarea poate fi:

totală în caz de sursă puternică de căldură sau acţiune îndelungată în timp. Dinţii şi

oasele sunt cele mai rezistente, în final dintr- un adult rămân aproximativ 6 kg de

cenuşă;

parţială (segmentară sau pe toata suprafaţa corporala, dar superficial).

Fracturile craniene au frecvent aspect de disjuncţie suturală (marginile fracturii sunt